Starea de fapt: Despre răbdarea şi unitatea social-democraţilor doljeni!

0
101

Social-democraţii doljeni trăiesc un paradox, de vreo şapte ani, cu o intermitenţă de câteva luni – în 2009 – cât timp a funcţionat alianţa artificială cu PDL. De ce paradox? Fiindcă la alegerile, de toate felurile, survenite după 2004, social-democraţii au devansat PDL-ul, procentual discutând, iar în 2008 şi-au adjudecat inclusiv funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, printr-o victorie consistentă repurtată de Ion Prioteasa asupra lui Radu Berceanu. În pofida presiunilor politice de tot felul, social-democraţii doljeni au rezistat, uneori cu stoicism, şi fapt remarcabil nu au mai înregistrat dezertări, aşa cum se întâmplase în 2005 sau 2006. Mai mult, nu puţini tineri, majoritatea din mediul universitar, au venit spre partid, încât se poate vorbi de o nouă generaţie a stângii doljene. Dacă este mai puternic, sau mai slab, partidul la Dolj, ca în alte momente ale existenţei sale, asta rămâne de comensurat, mai întâi la alegerile locale de anul viitor, şi apoi la cele parlamentare din acelaşi an. O rezistenţă prelungită în opoziţie căleşte sau decimează o formaţiune politică, în funcţie de natura convingerilor militanţilor săi. Şi dacă dreapta doljeană are simpatizanţii ei, trebuie spus că stânga se arată mai articulată, mai dotată, în privinţa resursei umane, mai motivată, unitară şi extrem de convinsă de menirea ei. Multe depind în viitorul imediat de strategii partidului, de calitatea mesajelor şi, nu în ultimul rând, de profilul uman al acelor desemnaţi să candideze pentru statutul de ales local şi apoi de parlamentar. Inventariind propriile erori tactice, nu puţine, din trecutul apropiat, dar şi pe cele ale adversarilor politici, social-democraţii doljeni pot oferi credibilitate electoratului, nu prin promisiuni fade, ci prin ceea ce sunt convinşi că pot oferi, celor care le vor da votul. Forţa stângii doljene nu rezidă în numele unuia sau altuia din parlamentarii săi, ci în aceeia, mulţi la număr, cu reflexe de stânga, dornici de schimbare şi de o altă respiraţie autentic democratică. Mitul lipsei de soluţii concrete trebuie spulberat. Mitul confuziei că „stânga” sau „dreapta” este tot un drac, de asemenea. Dar cu argumente convingătoare. Şi asta în condiţiile recrudescenţei populismului de dreapta, ce se distinge în creşterea xenofobiei şi ultranaţionalismului. Cum Uniunea Social Liberală, la Dolj, nu are dificultăţi de geneză, este de aşteptat nu atât o bună cooperare, altfel de mult începută, cât un plus de militantism politic, de coordonare şi, mai ales, de înţelepciune în toate deciziile importante. Fiindcă adversarii politici nu doar vor reacţiona, cum este şi firesc, dar o vor face toxic, prin clişee tendenţioase, ca şi în alte situaţii, când au lansat cele mai năstruşnice slogane, care nu proferau altceva decât demagogie găunoasă, fariseism şi lipsă de caracter. În nişte momente grele, prin care trece ţara, liderii stângii doljene nu pot convinge, decât prin unitate, prin propria decenţă, dialog sincer şi absenţa oricărei fanfaronade. Ceea ce le este la îndemână. Fiindcă au probat şi până acum exact aceste exigenţe şi chiar un plus de înţelepciune.