Ieri, premierul Emil Boc a făcut o scurtă declaraţie despre agenda partidului său, care conduce coaliţia aflată la putere. Provocări îndeobşte cunoscute, precum locurile de muncă, reforma companiilor de stat, legea sănătăţii, consolidarea reformei fiscale, dar şi unele decuplate de la realele probleme economice ale ţării. Şi aici este vorba de modernizarea statului prin modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă. Ajustarea bugetului într-o altă filosofie, discutată de analişti economici, personalităţi din mediul de afaceri şi bancar, nu rezolvă lucrurile. Şi a sugera că economia de astăzi se bazează mai puţin pe producţia de bunuri propriu-zisă, exportul lor, pare greu de înţeles. Vestea proastă pentru Emil Boc a venit chiar din partea ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără, care a explicat că, în temeiul datelor deţinute, anul agricol 2012 nu va mai fi identic cu cel precedent, care a contat efectiv pentru PIB-ul românesc. Economia în ansamblul ei pare gripată şi semnele unei reluări a creşterii sănătoase şi susţinute sunt timide. De fapt, îngrijorarea se menţine la nivelul întregii Uniuni Europene, dacă avem în vedere că guvernul francez, de pildă, se aşteaptă, pentru 2011, la un deficit comercial record, de 75 de miliarde de euro. Franţa nu a mai înregistrat excedent comercial din 2002, potrivit datelor direcţiilor de vamă. Pe regiuni geografice, creşterea exporturilor s-a concentrat pe ţări exterioare UE, fără a se mai baza pe vânzarea aparatelor Airbus în Orientul Mijlociu şi Apropiat. Cu toate acestea, fostul preşedinte al Consiliului de miniştri italian, Romano Prodi, opinează, într-un interviu apărut în „Corriere della sera”, că Franţa va contribui la reconstrucţia UE. Până în prezent, în Europa „singurele decizii luate se referă la reducerea deficitelor, decizii necesare şi sacrosante, dar acestea impuse fără măsuri de relansare pot conduce doar la o agravare a situaţiei economice”, a mai spus acelaşi Romano Prodi, de data aceasta într-un editorial publicat în cotidianul „Il Messaggero”. Există destule temeri la nivelul UE că Franţa, de pildă, n-ar mai fi dispusă să urmeze Germania şi summitul din 20 ianuarie (Paris-Berlin-Roma) ar putea aduce mai multe clarificări. Marea Britanie pare preocupată tot mai mult de problemele interne, lăsând impresia că se decuplează însă discret, atât de UE, cât şi de SUA. În repetate rânduri s-a vorbit de identificarea de noi pieţe de desfacere pentru produsele româneşti, care contează preponderent, momentan, pe spaţiul UE, explorarea de noi oportunităţi în ţări cu care, odinioară, România a avut benefice colaborări internaţionale. Fireşte, poate exista şi neajunsul că nu mai avem cu ce să fim ademenitori acolo unde contam altădată ca falnici parteneri de afaceri. Criza economică a accentuat divergenţa, nu convergenţa, intereselor naţionale ale statelor membre UE. Şi ceea ce nu se poate înţelege din nici un discurs al premierului Emil Boc este exact viziunea sa economică. Care, simplificată la ceea ce repetă sistematic, nu sugerează mai nimic. De încredere e vorba.
