Despre achitarea lui Hosni Mubarak!

0
205

„Primăvara arabă” a prefăcut Orientul Mijlociu într-o bombă cu ceas, ameninţând Israelul şi aliaţii săi vestici, afirmă Michael Bar-Zohar şi Nissim Mishal în best-seller-ul „Mossad. Istoria sângeroasă a spionajului israelian” (Ed. Litera, 2014). Autorii sunt doi experţi în istoria spionajului şi a statului israelian. Considerat, în temeiul aurei de legendă, ca fiind cel mai eficient serviciu de spionaj din lume, Mossad-ul a prevenit Occidentul că „primăvara arabă” ar putea deveni „iarna arabă”, dar nimeni n-a vrut să audă, ţările vestice celebrând ceea ce ele credeau că este începutul unei noi ere de democraţie, libertate şi respectarea drepturilor omului în Orientul Mijlociu. Sperând să obţină aprobarea egiptenilor, occidentalii l-au presat pe preşedintele Hosni Mubarak, cel mai bun aliat al lor, să abdice, mulţimea din Piaţa Tahrir, din Cairo, a dat foc steagului american, apoi a luat cu asalt ambasada Israelului, solicitând rezilierea tratatului de pace cu această ţară, iar alegerile libere au adus la putere Frăţia Musulmană. Toate aceste evaluări se regăsesc în preambulul best-seller-ului menţionat. Achitarea recentă a lui Hosni Mubarak (86 de ani) de către un tribunal egiptean, după ce fusese eliberat din închisoare, la 22 august anul trecut, plasat sub supraveghere la reşedinţa sa, şi mai rămăsese „agăţat” într-o afacere de corupţie, ex-Raisul urmând să ramburseze 1,5 milioane euro, sancţiune în cele din urmă anulată. Se aştepta verdictul într-un proces pentru complicitate la omor şi decizia i-a fost favorabilă, după instalarea la putere a mareşalului Abdel Fatah al-Sissi, care nu poate fi decriptată într-o cheie străină de ceea ce afirmă Michael Bar-Zohar şi Nissim Mishal. Achitaţi au fost şi fostul ministru de Interne – Habib al Adly, şase înalţi responsabili din serviciul de securitate şi cei doi fii ai lui Mubarak – Alaa şi Gamal, aceştia din urmă acuzaţi de vânzarea de gaze naturale Israelului sub preţul pieţei. Despre Egipt se spune că este ţara cea mai coruptă din lume, oamenii de afaceri fiind cei care au finanţat destabilizarea preşedintelui Mohamed Morsi, condamnat la închisoare, atribuindu-i-se vinovăţii prea puţin credibile. La 3 decembrie anul trecut au fost condamnate la moarte 188 de persoane, spre consternarea lumii civilizate. Un alt complet de judecată egiptean a condamnat la moarte 529 persoane. Cu toate acestea, mareşalul al-Sissi a fost recent primit la Palatul Elysee, de către Francois Hollande, la fel cum Hosni Mubarak fusese primit de Jaques Chirac sau Nicolas Sarkozy, încât Alain Jupe, în primăvara lui 2011, dădea asigurări că Franţa a tras învăţămintele din susţinerea dictaturilor arabe. Şi ce învăţăminte! Noua putere egipteană nu duce lipsă de legitimitate internaţională. Pentru Roma, de pildă, Cairo rămâne „un partener strategic inconturbabil”, în timp ce Parisul evocă „un mare partener”. După căderea lui Muammar Gaddafi, în 2012, şi deteriorarea situaţiei în regiune, bineînţeles în Libia, Franţa doreşte să întreţină „o relaţie clară cu Egiptul”, cum a declarat preşedintele Hollande. La Cairo, în primul trimestru al anului 2015 va fi organizată o conferinţă economică internaţională ispititoare. Mai multe contracte economice au fost discutate, unul dintre acestea, de 4 coverte Godwind, pentru Marina egipteană, în valoare de un miliard de euro. S-au purtat şi discuţii pentru reînnoirea flotilei Miraj 2000. Albirea dosarului lui Hosni Mubarak, dar şi a celorlalţi inculpaţi, nu mai interesează pe nimeni, din moment ce preşedintele Egiptului are binecuvântarea cui trebuie.