Criza migraţiei de la Ceuta a avut noi replici, deloc timide, vineri, ambele guverne probând profunde dezacorduri, care le separă. În timp ce guvernul spaniol a făcut apel la solidaritate europeană, în faţa presiunii migratorii acuzaţiile şi apelurile la consolidarea controalelor au venit din Italia. Giorgia Meloni, un lider de extremă-dreaptă şi unul dintre cei mai critici lideri europeni, la adresa guvernului condus de Pedro Sanchez, a fost necruţătoare la adresa Spaniei, învinuită de gestionarea defectuasă a frontierei cu Marocul şi aplicarea unor politici de imigraţie excesiv de permisive. Tonul s-a mai domolit, după reuniunea extraordinară a miniştrilor de Interne ai UE. Italia s-a alăturat, în cele din urmă, declaraţiei de solidaritate cu Spania, a susţinut un răspuns coordonat la nivel european şi şi-a domolit mesajul cu privire la controalele spaniolilor la frontierele aeriene şi maritime ale Italiei. Totul până vineri, când Spania a emis un ultimatum prin care cerea Romei retragerea controalelor asupra pasagerilor spanioli, un semnal pe care Meloni l-a respins. Ministrul spaniol de Externe, Jose Manuel Albares şi omologul său italian, Antonio Tajani, au sfârşit prinşi într-o comparaţie a cifrelor. Roma a prezentat o reducere a sosirilor înregistrate ca o dovadă a succesului politic al lui Meloni, în timp ce guvernul spaniol a pus sub semnul întrebării experienţa italiană, nefiind convins a fi o soluţie exportabilă în restul Europei. Meloni a găsit în criza de la Ceuta o oportunitate de a consolida unul din pilonii discursului său politic. A încercat să transforme criza de la Ceuta într-un argument în favoarea strategiei sale intransigente de migraţie şi o nouă oportunitate de a se distanţa de Sanchez. Meloni, o adeptă a dreptei europene, apropiată de Santiago Abascal, liderul VOX, partid de opoziţie în Spania, la ale cărui evenimente publice a fost prezentă, are vânt în pupă. În spatele întregii controverse se află o rivalitate politică şi ideologică. Meloni nu a făcut nici o vizită oficială la Moncloa (reşedinţa prim-ministrului Sanchez), a avut o întâlnire la Palazzo Chigi cu premierul spaniol. Paradoxal, la Bruxelles Meloni şi Sanchez, figuri ale unor blocuri politice opuse, fac parte din grupul aşa-numiţilor „Prieteni ai coeziunii” care solicită un buget UE mai ambiţios pentru politicile Uniunii Europene, apără PAC şi nu numai.
