O polemică aprinsă, cam fără rost!

Politologul Vladimir Tismăneanu l-a criticat în termeni duri, excesiv de duri, pe fostul ministru al Justiţiei, deputatul de Dolj, Radu Marinescu, pentru rolul acestuia în promovarea aşa-numitului „amendament Fritz”, din noua lege a integrităţii. Despre care s-a vorbit destul, în spaţiul public şi o să se mai vorbească. Disputa a eclozat, imediat, după ce Curtea Constituţională a stabilit că prevederea contestată de USR şi PNL, referitoare la încetarea mandatelor unor aleşi, declaraţi definitiv în incompatibilitate sau conflict de interese, este constituţională. Greu de înţeles ce l-a determinat pe Vladimir Tismăneanu, care ne obişnuise cu alte preocupări, să-l atace, nu tocmai la standarde elevate, pe Radu Marinescu, considerat responsabil de întreaga poveste (ceea ce nu este adevărat), care are între consecinţele directe pierderea mandatului de primar al Timişoarei de către liderul USR, Dominic Fritz, devenit o „cauză de luptă”. O premiză deloc simpatică, de la care porneşte politologul Vladimir Tismăneanu, este aceea că… social-democraţii români sunt răi, funciarmente, infernal de răi, fiindcă „staţionează” în această convingere. Pe cale de consecinţă şi craioveanul Radu Marinescu. „Răul nu e anonim. Răul are chip. Autorul amendamentului anti-Fritz este acest individ. Omul tandemului(…) avocat de primării rurale, care a apărat-o pe Olguţa Vasilescu după arestul de către DNA. Azi a ieşit impertinent la atac. Priviţi-l atent. E scris pe mutra sa întregul tupeism pesedist”, a scris politologul pe pagina de socializare. Radu Marinescu, la rândul său, a transferat disputa, de la o chestiune de sorginte juridică, la trecutul familiei lui Vladimir Tismăneanu, ştiind că nu îi va place să i se aducă aminte de activităţile propagandistice ale familiei sale şi de bună seamă nici de a sa proprie, de dinainte de părăsirea României. De unde s-a pornit şi unde s-a ajuns, nu e tocmai în regulă, în aprinsa polemică. Invitat la „Subiectul zilei”, o emisiune moderată cu destul echilibru de Răzvan Dumitrescu, Radu Marinescu a spus că atacurile împotriva sa sunt bazate pe jigniri, nu pe argumente, catalogând atitudinea drept „totalitară, cripto-bolşevică, neo-stalinistă”. Paradoxal, Radu Marinescu şi Vladimir Tismăneanu nu se cunosc, nu s-au văzut vreodată, şi dacă deputatul de Dolj n-a citit „Raportul Final” şi nici noianul de cărţi bune, scrise de Vladimir Tismăneanu, nici acesta nu i-a urmărit vreo pledoarie reuşită în instanţe, ca avocat, şi nici nu ştie prea multe lucruri despre el. Radu Marinescu a trebuit să răspundă, ocolind patetismul, cu necontrolată nervozitate, deşi la nivel retoric stă aproape impecabil. Şi nu ne aflăm între simpatizanţii săi. Vladimir Tismăneanu poate n-a vrut să polemizeze şi doar nu şi-a putut ascunde gândurile. Fiindcă, altminteri, repertoriul reciproc, deloc seducător, a excelat în cacofonii, şi a displăcut. S-a “bătut toba” nu s-a cântat… la pian. Şi oricât de mult l-am putea stima pe Vladimir Tismăneanu, pentru cărţile sale şi anvergura intelectuală, cunoscând şi punctul de vedere al lui Dorin Tudoran, postura de judecător suprem şi bineînţeles infailibil al scenei politice româneşti, nu îi este recunoscută. Sau, oricum, punctele sale de vedere nu mai au încărcătura din vremea mandatelor lui Traian Băsescu, despre care răposatul Radu Călin Cristea în „Împăratul cu şapcă – Regimul Traian Băsescu şi elitele sale”, a avut… ce nara.