Lacrimile lui Djokovici…

0
76

novak-djokovic„Nole” Djokovici, numărul unu mondial în clasamentul ATP, şi-a spulberat un vis: dobândirea „aurului” la actuala ediţie a Jocurilor Olimpice de la Rio. Era trofeul care îi lipseşte. Surprinzător, a fost oprit din drum, chiar în primul tur, de argentinianul Juan Martin del Potro, (7-6, 7-6) locul 145, după o îndelungată convalescenţă, datorată unei accidentări la încheietura mâinii. Două ore şi 30 de minute a durat coşmarul. De fapt, a fost o mare bătălie teribilă, între doi mari tenismeni. După eliminarea prematură de la Wimbledon, unde a fost învins de americanul Sam Querrey, în turul trei, a venit acum năruirea unui vis. „Nole” Djokovici făcuse din Jocurile Olimpice unul din obiectivele sale din acest an. O consolare palidă: căderea sa „de sus” este acompaniată de cea a fraţilor Murray, eliminaţi de cuplul francez Mahut-Herbert. Doar cinci înfrângeri avea Djokovici în 2016 (51 de victorii şi 7 titluri), în schimb palmaresul olimpic se limitează la doar o medalie de bronz, adjudecată în 2008, într-un turneu câştigat de Rafael Nadal. Patru ani mai târziu, mai exact în 2012, la Londra, în confruntarea pentru medalia de bronz, din nou a fost învins de Del Potro. Novak Djokovici a plâns. Nu şi-a stăpânit lacrimile, şi i se întâmplă rar. La 29 de ani, când a acumulat atâtea şi atâtea trofee, ştie – e deja convins – că mai poate şi pierde. Peste patru ani, va fi în amurg de carieră. Părăsind Centrul Olimpic din Rio, fără a-şi reprima lacrimile, a spus doar că este „una din marile înfrângeri din cariera sa”. Sunt perioade în viaţa oamenilor, când ei au nevoie de caracter pe măsura nevoi de inteligenţă. De regulă lucrăm fără nuanţe, deşi inteligenţa e capacitatea de a distinge nuanţele şi de a nu confunda noţiunile. Serbia conta pe o medalie a lui „Nole”. În Serbia Novak Djokovici este un mit. Şi ce paradox, pentru ca amărăciunea să fie mai mare: la prima participare la Jocurile Olimpice, Majlinda Kelmendi (Kosovo) o judoka de 25 de ani a obţinut medalia de aur în faţa italiencei Odette Giuffirda, o magnifică victorie pentru ţara recunoscută de Comitetul Olimpic, în 2014, la 6 ani după declararea independenţei sale. Judokana, prima medaliată olimpică din istoria Kosovo, se află sub efectul unei suspendări provizorii în Franţa, pentru un refuz de control antidoping, în luna iunie, au dezvăluit surse apropiate dosarului. Dar a mai fost ceva, legat de o întâmplare, de regulă semn rău: timp de 40 de minute, într-un ascensor olimpic, tenismenul argentinian Juan Martin Del Potro a rămas suspendat, duminică, însoţit de un membru al delegaţiei argentiniene, fără ca vreo informaţie să răzbată în reţele. L-au eliberat, finalmente, jucătorii echipei de handbal argentiniene, ceea ce nu l-a împiedicat să-l învingă pe Djokovici. Într-un interviu pentru „L’Equipe”, „Nole” şi-a complimentat adversarul, spunând despre acesta că a fost mai bun şi a meritat victoria. A jucat extraordinar şi nu poate decât să-l felicite, iar el este trist. Relatate aşa mecanic, lucrurile par a nu transmite nici un fior de emoţie umană. Or tocmai despre aşa ceva este vorba: Novak Djokovici a vrut să aducă o bucurie sârbilor săi şi nu a reuşit. Poate o vor face alţi sportivi, fără a avea anvergura şi conturile marelui tenismen. Cel puţin a realizat decepţia imensă a celor de acasă, care îi poate face, ca peste tot, pătimaşi, amari, răi şi păcătoşi. Oricum, demnitatea în suferinţă şi eşec se cere respectată.