Seceriş la Orodel

0
992

Orodelul, pe harta Doljului, este undeva în partea de vest a judeţului, în câmpia Desnăţuiului, pe cursul superior al râului Baboia, în vecinătatea imediată a Pleniţei şi a judeţului limitrof Mehedinţi, o zonă întinsă de câmpie plană, ca în „palmă”, cu terenuri fertile, când sunt bine muncite. Parcă, în niciuna din verile anilor precedenţi, n-a fost în mintea mea o atât de neclară împletire de gânduri. La ceasul în care întinse lanuri de grâu –aur curat- se leagănă abia perceptibil în adierea uşoară a vântului, vremea belalie încurcă toate socotelile, de zile de-a rândul, inducând îndoiala şi neliniştea în rândul fermierilor. Am văzut, deunăzi, secvenţe din recoltatul grâului, într-o exploatare agricolă medie, ca suprafaţă „Tudin Prod”, din Orodel, administrată de un prieten, un om de mare ispravă, cu destulă carte, Cristi Dinuţ, fost profesor de fizică, absolvent de ştiinţe juridice şi viitor posesor de atestat în ştiinţe agricole, în fine o persoană agreabilă, plăcută în conversaţie, cu o interesantă viziune a lucrurilor, de care se ocupă. Care, dacă nu te vindecă de tristeţe, nu ţi-o augmentează. Febril, în aceste zile anapoda, mi-a spus că „iulie nu este anul acesta toiul verii, luna lui Cuptor, şi dacă nu ne ameninţă seceta ca în vara trecută ne chinuie ploaia”. Se lucrează îndârjit, nu doar cât este lumină în cursul zilei, ci şi dincolo de lăsarea întunericului, într-o cursă contra cronometru. Numai că zile pline n-au prea fost. Trei combine Claas Lesion, de mare productivitate, capabile să realizeze până la 30 de hectare pe zi, dacă vremea permite, intră mereu târziu în lan, abia când umiditatea boabelor din spice scade sub 14% şi pentru asta este nevoie de „pripeala” soarelui. Tot mai calic, prin părţile locului şi nu numai. Tabloul nu e deloc idilic. Oameni puţini la punctele de lucru. Încruntaţi de şicanele vremii şi fără mare chef de vorbă. La intervale de 15-20 minute, combinele echipate cu cabine climatizate, GPS-uri, radio, semnalează că buncărele trebuie deşertate într-o semi-remorcă de imensă capacitate (cca. 50 tone), staţionată în apropiere. Peste 600 de hectare de grâu, des ca peria, şi curat, fără fir de iarbă stau în faţa combinelor. Lanul întins, cât vezi cu ochii, de un galben cald solar lasă sentimentul unei imense bogăţii şi pe unde a fost secerat dezvăluie tipsia miriştii. Se vorbeşte puţin sau deloc. Câte o comandă răzleaţă a fermierului sparge liniştea tihnită a câmpului. Producţia e bună, greutatea hectolitrică aşişderea, semn al calităţii panificabile ridicate, dar trenează strângerea, fiindcă aproape zilnic câte un nor rebel mai aruncă stropi de ploaie. Şi aici, la Orodel, în această câmpie fără margini, aurul se strânge de când se ştiu oamenii şi fabuloasa bogăţie e inepuizabilă. Grâul înseamnă pâine. Mulţi rămânem indiferenţi la ceea ce se petrece. Lanul de grâu şi cerul spuzit de stele, ce imagine!