Este sau nu Republica Moldova într-o criză politică?

0
124
În Republica Moldova, au fost organizate în luna februarie a.c alegeri parlamentare pentru desemnarea celor 101 reprezentanţi din Legislativul ţării. Cele patru partide care au obţinut peste 6% din sufragii negociază acum pentru formarea Guvernului. Cam toţi analiştii politici dau că Partidul Socialist (PSRM) va ajunge cel mai probabil la guvernare. Pe de altă parte, europarlamentarul Marian Jean Marinescu, observator la aceste alegeri consideră că drumul european al Republicii Moldova s-a încheiat. Acesta spune că rezultatul este mai degrabă unul care dezmembrează clasa politică, decât unul care ar putea să ducă la o consolidare şi că nimeni nu doreşte coaliţie cu Partidul Democrat.
Partidul Socialist (PSRM) al preşedintelui Igor Dodon – care militează pentru o apropiere de Rusia şi o intrare în Uniunea Economică Eurasiatică – s-a situat pe primul loc în alegeri. Pe locul al doilea s-a poziţionat Alianţa ACUM, din care fac parte cele două partide favorabile aderării la UE şi NATO, respectiv Platforma Demnitate şi Adevăr, condusă de Andrei Năstase, şi Partidul Acţiune şi Solidaritate, condus de Maia Sandu. Pe următorul loc s-a situat Partidul Democrat din Moldova (PDM), condus de oligarhul Vlad Plahotniuc, iar pe ultima poziţie, eligibilă pentru Parlament, Partidul Şor.
A trecut ceva timp, aproape zece săptămâni, de la alegerile parlamentare, iar incertitudinea politică rămâne a fi constantă. Nici nu s-ar putea altfel, pentru că la Chişinău, negocieri pentru majoritate se fac cu gândul la anticipate. Rezultatul a fost unul care a divizat clar clasa politică. Şi în plus, calitatea clasei politice de la Chişinău este una foarte slabă. Există o multitudine de probleme care s-au acumulat de-a lungul timpului la nivel interuman, dar unul dintre elementele importante ale acestei ecuaţii este Partidul Democrat, care, istoric vorbind, întotdeauna a fost piesa mai mică, dar importantă care a sudat coaliţiile. Astăzi se pare că nimeni nu doreşte o coaliţie cu Partidul Democrat. Ceea ce vedem acum, în viaţa politică a Republicii Moldova este imaginea societăţii. Ani la rândul s-a discutat fie pe marginea relaţiei dintre Est şi Vest marcată de preşedintele Igor Dodon, un pro-rus convins şi a doua creionată la nivelul partidelor pro-europene, dar creionată cu nuanţe de ură şi dispreţ. Vicepreşedintele PPE susţine că această ură la nivelul partidelor pro-europene se propagă şi în România atunci când se spune că Bruxelles-ul nu ne lasă să construim autrostrăzi, că Bruxelles-ul ne otrăveşte, etc.
În aceste zile se pune întrebarea : este sau nu Republica Moldova într-o criză politică?. Dacă ar fi să luăm ca exemplu Germania, unde politicienii au purtat negocieri aproape jumătate de an şi acestea s-au încheiat cu success, am spune că dincolo de Prut nu există o criză, ci doar câteva situaţii neplăcute. Dar este Republica Moldova… Germania??!! Sunt nemţii… moldoveni??!! Pe de altă parte, În Constituţie scrie că preşedintele poate să dizolve Parlamentul după ce timp de trei luni nu este adoptată nicio lege. În acest timp, sursele de la Chişinău spun că Andrei Năstase bate şi el la poarta preşedintelui Vladimir Putin…adică, nu numai Igor Dodon. Aceleaşi surse spun că negocierile serioase nu au început încă. Dar cum stăm în acest moment ? Simplu. ACUM (PAS-PPDA) a respins total varianta PDM-Plahotniuc, dar, interesant, nu şi varianta negocieri cu PSRM susţinând ideea că aici e vorba doar de responsabilitatea guvernării. Pe de altă parte, este ignorată direcţia dfe la Bucureşti care spune clar să nu se facă nicio alianţe cu pro-ruşii. Numai că perioada de după alegeri a fost un motiv pentru afirmaţii şi teorii periculoase, riscante, care au împins blocul pro-european într-un conflict cu România, ţara care ajută cel mai mult Republica Moldova. Şi unde s-a ajuns astăzi…. La o scindare între PAS şi PPDA, cu asumarea de către Maia Sandu a unui guvern minoritar ACUM sau mersul spre noi alegeri. Dacă vor fi alegeri anticipate, responsabilitatea va reveni din nou PDM-ului…adică, ne întoarcem la Plahotniuc, că ne place sau nu.
TUDOR ŞTEFAN