Mozart şi Haydn într-o seară simfonică, la Filarmonica „Oltenia”

0
322

Seară de vineri, la Filarmonica „Oltenia”, în compania Orchestrei Simfonice a instituţiei, condusă de dirijorul Tiberiu Oprea, şi a violoncelistei Ana Topalovic, din Austria. Concertul simfonic „In Classical Mood … with Mozart & Haydn” începe la ora 19.00 şi oferă spre audiţie Uvertura operei „Don Giovanni”, K. 527, de Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul nr. 1 în Do major pentru violoncel şi orchestră, Hob. VIIb/1, şi Simfonia nr. 100 în Sol major, Hob. I/100, „Die militarische Symphonie” („Militara”), de Joseph Haydn. Găsiţi bilete, la 8 şi 15 lei, la Agenţia Filarmonicii (0351.414.697), deschisă de luni până vineri între orele 10.00 şi 19.00.

Născut într-o familie de muzicieni, dirijorul Tiberiu Oprea este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală, dirijat de orchestră, la clasa maestrului Ludovic Bacs, absolvind, totodată, şi cursurile de master. În 1987 concerta ca solist în compania Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Oltenia”, iar din 1990 începe seria turneelor în străinătate, alături de Orchestra Filarmonică a Tineretului Bucureştean, devenind concertmaestru şi solist al acestui ansamblu, în 1993. Între anii 1990 şi 1994, Tiberiu Oprea îşi adaugă în palmaresul prezenţelor scenice concerte în transmisiune directă la Radiodifuziunea Română şi recitaluri în cadrul Fundaţiei „Mihail Jora”, pe scena Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În prezent, activează ca prim-dirijor al Filarmonicii din Piteşti, contribuind la înfiinţarea instituţiei în 2007 şi deţinând postul de director artistic până în 2010, dar şi pe cel dirijor colaborator al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti (pentru spectacolele cu opereta Silvia de E. Kálmán. Din 2002 activează ca asistent universitar al Catedrei de Muzică din cadrul Universităţii din Piteşti şi iniţiator al Orchestrei Universităţii.

Violoncelistă renumită, cu o impresionantă carieră solistică, Ana Topalovic este o prezenţă activă a scenei muzicale internaţionale. Pregătirea de specialitate şi-o datorează Conservatorului din Viena, absolvind în 2010 cu rezultate de excepţie (Titlul „Master of Arts”) în dubla specializare Interpretare instrumentală (violoncel) şi Pedagogie muzicală. A întreprins turnee în Europa, America Centrală şi în Asia, alături de diferite ansambluri camerale. În iulie 2011, şi-a îmbogăţit palmaresul competiţional, câştigând prestigiosul „XX IBLA Grand Prize”, obţinând şi o Menţiune specială pentru interpretarea lucrării „Gramata Cellam” („The Book”) de Peteris Vasks. Invitată să întreprindă un turneu în S.U.A., va debuta în curând (luna mai) la Carnegie Hall – New York. O componentă foarte importantă a carierei tinerei muziciene este reprezentată de interesul deosebit al acesteia pentru cunoaşterea şi promovarea creaţiei contemporane, în special a celor mai avangardiste compoziţii. Instrumentul pe care Ana Topalovic cântă este un valoros violoncel construit de fraţii Raffaele şi Antonio Gagliano în anul 1815.

Opera „Don Giovanni” a fost compusă într-o perioadă de timp foarte scurtă; definitivată şi finisată la Praga, ea a fost prezentată pe scena Operei Italiene din „Oraşul de aur”, la 29 octombrie 1787. Uvertura operei a dat naştere unei adevărate legende, despre ea povestindu-se (după unele surse) că a fost scrisă în noaptea premergătoare premierei. Conturarea pe plan simfonic a momentelor-cheie ale conflictului dramatic şi transformarea tratării vocale într-o gândire instrumental-simfonică au fost problemele muzicale care l-au frământat pe Mozart.

 Strălucitor şi elegant în opusurile simfonice, în lucrările camerale, în sonate şi oratorii, Haydn nu a fost atras cu aceeaşi putere de genul concertant. Deşi a scris destul de mult în acest domeniu, creaţiile sale nu sunt circumscrise stilului de bravură sau genului de divertimento. Unele au izvorât din obligaţia îndeplinirii obsedantelor comenzi primite, iar altele, mai puţine, decurg paradoxal din transpunerea principiilor esteticii clasice în pagini de aleasă simţire, cuceritoare prin simplitate şi bun gust. Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în perfecţionarea formei de sonată. În perioada 1774-1783, după ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfecţionează acest gen în forma care se va numi simfonia clasică vieneză.