Optimismul fragil al preşedintelui

0
172

Nu ştiu dacă runda de consultări de luni, de la ora 12.00, va duce la soluţii”, a afirmat ieri Klaus Iohannis, care a mai adăugat că „evaluarea mea oricât de trist ar suna este că acest guvern a căzut victimă unor orgolii politicianiste, care nu au în spate nici o gândire pentru România sau pentru români. Aici suntem acum”. Vinovatul „principal”, în deznodământul moţiunii de cenzură, este considerat USR-ul, care „s-a dat mare partid reformist, a abandonat guvernarea la un moment dat, din motive de ei ştiute, ceea ce nu a fost bine, dar s-a mai întâmplat ca partide să plece de la guvernare”. Faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu identifică nici o eroare de tact, de abilitate comucaţională, în gesturile premierului demis, Florin Cîţu, nu este o surpriză, după susţinerea arătată la recentul congres al PNL. După cum faptul că însăşi sistematizarea actualei coaliţii de guvernare, prin scoaterea apriorică din discuţii a câştigătorului de-facto al alegerilor de anul trecut, îi aparţine şi nu mai este nevoie de multe argumente. Reafirmarea tacită în continuare a unei sesizabile susţineri a premierului interimar Florin Cîţu „care face toate lucrurile exact cum e legal şi corect” –aluzie la modul de alocare a banilor către priamari, fondul de rezervă devenind puşculiţă de partid- constituie deja un preambul al eşecului anunţat, după prima rundă de consultări cu partidele parlamentare. Parti-pris-ul pentru Florin Cîţu, după demiterea de Parlament, cu un scor record la moţiunea de cenzură, complică teribil lucrurile. Fiindă în faţa unui asemenea consens al clasei politice din Parlament, preşedintele Klaus Iohannis nu a găsit nici un cuvânt de reproş la adresa guvernului proaspăt demis, unul fie el şi insignifiant. În schimb, iresponsabili şi imaturi sunt toţi ceilalţi şi, pe cale de consecinţă, alegătorii care au trimis în Parlament asemenea politicieni. Ni s-a spus de preşedintele ţării că suntem în criză politică, în criză medicală, în plină pandemie, criză cauzată de creşterea preţurilor la energie şi că… vine iarna. Într-adevăr, aici are dreptate deplină. Numai că eşecul văzut ca simptom al victoriei nu e o chestiune nouă pe plaiurile dâmboviţene. Iar preşedintele Klaus Iohannis ştie să se prefacă atât de bine că nu înţelege ceea ce s-a întâmplat, încât ai impresia chiar că nu înţelege. E liniar, previzibil, nu-şi permite penumbre, melancolii, incertitudini. Nu ştie ce este eroarea sau eşecul. Nu începuse bine campania de vaccinare şi era deja un succes şi ne aflam pe primele locuri în UE. Împrumutirile externe s-au rostogolit în cascadă, fără justificarea de rigoare, în aşteptarea miliardelor de euro împrumutabile prin PNRR. Cu atât de multe succese copleşitoare chiar nu ne mai trebuiau… eşecuri. În fine, toate guvernele lumii sunt înclinate să se laude, să-şi apere poziţiile, să-şi justifice eşecurile. Toate se explică şi încearcă să minimalizeze argumentele critice. Dar lucrurile au o limită. Dinaintea evidenţelor, greşelilor asumate, guvernele cad. Guvernul Florin Cîţu n-a căzut dintr-un moft al opoziţiei, la care s-a adăugat USR-ul, până recent partener al liberalilor. A căzut fiindcă a fost slab. În discursul său la moţiunea de cenzură premierul demis Florin Cîţu părea nu bulversat, ceea ce era firesc, cât realmente defazat. Şi mai mult decât întristător este să proferezi o stilistică triumfalistă, proprie partidului unic, veşnic îndreptăţit, când lucrurile sunt aşa cum vedem. Optimismul fragil al preşedintelui Klaus Iohannis, privind prima rundă de negicieri, e îndreptăţit. „E nevoie de foarte multă maturitate”, cum spunea. Corectă afirmaţie. Numai că e tardivă şi reciprocă.