Duminică, la Pro TV, invitat fiind la emisiunea „După 20 de ani”, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe, unul dintre intelectualii de excepţie pe care i-a dat Craiova în ultimele trei decenii, a expus o argumentată pledoarie despre România actuală şi mai ales despre vecinii acesteia şi pericolele pe care le reprezintă, totul în contextul crizei din Ucraina. Tratată cu maximă precauţie. Despre relaţiile economice ale României cu Rusia mare lucru nu se putea spune şi nici nu s-a spus, fiindcă „şi dacă am avea o mare prietenie între noi şi ruşi, n-am avea ce să vindem unii altora”. Că nu stau chiar aşa lucrurile se poate discuta, numai că rusofobia noastră, aproape organică şi ostentativ sau neinteligent întreţinută, încurcă orice demers de această natură. Germania? Fiindcă s-a ajuns şi aici. „Germania are 300.000 de muncitori al căror salariu depinde de comerţul cu Rusia. Nu le poţi spune oamenilor că nu-şi pot lua salariul, pentru că ţara rupe legăturile cu Rusia. Aplică sancţiuni, dar nu rup aceste relaţii. Angela Merkel şi ministrul de Externe, Steinmeier, sunt criticaţi în Germania fiind prea duri cu Rusia, în vreme ce noi credem că sunt de catifea”. O singură observaţie: nu este vorba doar de 300.000 de muncitori, ci de interesele unor mari companii şi bănci, cu extensie în spaţiul rusesc. Nu mai enunţăm numele marilor concerne. Cert este un lucru: în momentul de faţă, prin embargoul reciproc din partea UE, pe de o parte, şi respectiv Rusiei, de cealaltă parte, toată lumea… pierde. Rubla rusă a pierdut 20% din valoarea sa de la începutul anului în faţa dolarului. Mai nou, după trei trimestre, Oficiul federal german de statistică pomeneşte de o recesiune tehnică, industria germană acuzând un recul de 4%, întrucât comenzile au scăzut cu 5,7% pe fiecare lună, atingând un plonjon similar celui de după ianuarie 2009. PIB-ul s-a contractat cu 0,2%. Doar buna sănătate a pieţei muncii, cu un şomaj care staţionează la 6,7%, şi un consum neafectat deocamdată, permit compensarea vidului generat de industrie. Cum va reacţiona, până la urmă, cancelarul german Angela Merkel, „femeia de fier” a UE? Greu de anticipat. Evoluţiile geopolitice sunt neclare. Pe contul său Twitter, preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, în debutul discuţiei cu Victoria Nuland, subsecretar de stat pentru probleme eurasiatice al SUA, anunţa că aceasta consideră Moscova „bestia neagră”. La rândul său, Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, denunţa declaraţiile vicepreşedintelui american, Joe Biden, potrivit căruia SUA „insistă” ca UE să ia măsuri contra Rusiei. Luni, premierul rus, Dmitri Medvedev, a cerut „căutarea unui compromis” în dosarul gazier cu Ucraina, cu condiţia plăţii unei părţi din datoria de 3,1 miliarde dolari. Ministrul rus al Energiei, Aleksandre Novak, s-a arătat dispus la furnizarea până la 10 miliarde metri cubi gaze pe timpul iernii, la un preţ mai redus faţă de ceea ce se stabilise anterior. Lovitură de teatru: Kievul, prin ministrul Iuri Prodan, nu recunoaşte datoria gazieră şi doreşte ca „preţul pieţei” la gaze să facă obiectul unui nou contract. Pe acest fond, şeful diplomaţiei ucrainene menţionează că acordul de încetare a focului, convenit la Minsk, a fost violat de 1.200 de ori, ceea ce a costat viaţa a 88 de persoane, din care 56 militari şi 32 de civili, situaţie expusă, luni, cancelarului Angela Merkel de preşedintele Petro Poroşenko. Dar, nici „femeia cea mai puternică a lumii” nu este profet în ţara sa, fiindcă în ziua desemnării de către „Forbes” a venit o salbă de critici, din partea ex-cancelarului Helmut Kohl, mentorul său, într-o carte, „Mica descendentă”, învinuită fiind de „delapidarea moştenirii sale”. Helmut Kohl, în vârstă de 84 de ani, stârneşte încă fascinaţie, deşi a suferit un accident vascular cerebral, el confirmând prezenţa la Frankfurt, cu ocazia reeditării memoriilor sale, „De la căderea zidului la reunificare”. Aşadar, fiecare cu durerile sale. Nescutită fiind nici Angela Merkel.
