Radu Berceanu şi talentul său – nevalorificat – de actor!

0
121

radu_berceanu_65412000Radu Berceanu, politician doljean cu contur, apărut în peisaj, în decembrie ’89, când libertatea se clama la tot pasul, dar necunoscute rămâneau democraţia, constituţionalitatea, binele public, şi de la primele alegeri legislative, până la cele din 2012, mereu parlamentar de Dolj, în câteva rânduri şi ministru, s-a retras, punând capăt longevităţii, dedicându-se afacerilor. De succes. Dar nu despre asta e vorba. Fiindcă, din când în când, mai răzbate în spaţiul public – e drept, destul de rar – câte-o replică savuroasă de a sa, semn că nu s-a devitalizat politic. Gratuită-negratuită, dar de regulă picantă. În calitate de „coach” al tinerilor PDL-işti de odinioară, acum la seniorii liberali doljeni, rezultatele… urmează. Invitat la Comisia parlamentară de anchetă a alegerilor din 2009, condusă de senatorul Mihai Fifor – craiovean de-al nostru –, Radu Berceanu a oferit un mini-show, ornat cum a găsit de cuviinţă. Ca să dea bine la media. L-a ciupit pe universitarul „pe bune” Mihai Fifor, făcându-l bibliotecar – altminteri, profesie onorabilă –, dar sensul era altul, mai degrabă peiorativ, reamintindu-şi în context şi de învingătorul său în 2008 la preşedinţia Consiliului Judeţean Dolj, aşa cum fanii Craiovei, de care nu mă dezic, în rândul lor regăsindu-mă, o tot ţin langa cu eliminarea nedreaptă, din semifinalele Cupei UEFA, de către Benfica Lisabona, în primăvara lui ’83. Radu Berceanu are şi acum, când nu se mai antrenează cotidian, vorbele cu el. Şi le aşează cu schepsis, îndeosebi accentele, în orice declaraţie, fără nicio trădare a muşchilor feţei, şi fără a tuşi cu subînţeles. Ce a spus în faţa Comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor din 2009 fostul lider al PDL Dolj nu comentăm în acest spaţiu. Cu o singură excepţie. În legătură cu Gabriel Oprea, Radu Berceanu a spus că ex-preşedintele Traian Băsescu, din păcate, ca şi alţii, nu a avut mână bună de multe ori. De exemplu a pus la „Apărare” numai dezertori. L-a pus pe Frunzăverde, care a dezertat, l-a pus apoi pe Stănişoara, care a dezertat, l-a pus apoi pe Oprea, care a dezertat. Din păcate, mai şi greşeşte omul, a conchis Radu Berceanu. Observaţia acestuia nu e deloc lipsită de miez. Când nu nimereşti, din punct de vedere al calibrului moral, ministrul Apărării, în vreo trei rânduri, nu e chiar de laudă. Oricum, nu doar de lipsă de inspiraţie este vorba. Investiţia asta „de încredere” rămâne mereu nesigură. Şi fiindcă Radu Berceanu „a nimerit-o” mai tot timpul, începând cu locvacele Gelu Vişan, ex-locotenentul său, coleg de idealuri, în tinereţea acestuia, continuând şi cu alţii, fireşte că se poate zâmbi. În plină vară. Ce omite Radu Berceanu este că oportunismul bate caracterul, în cursa către o viaţă mai bună. Şi exemple sunt cu duiumul. Într-un monolog, aproape sistematic, Radu Berceanu poate proba un talent actoricesc desăvârşit. Şi pe mulţi i-a frapat cu dezinvoltura sa. Într-un dialog însă, cu interlocutori versaţi, dezinvoltura lui Radu Berceanu nu mai este aceeaşi, adică păleşte, deşi s-ar putea să ne înşelăm. Radu Berceanu este unicul politician doljean, care poate spune trăsnăi – argumentate – cu o mină inocentă. Bon courage!