Discursul preşedintelui Klaus Iohannis, la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a fost literalmente echilibrat, inspirat dozat şi lipsit de recomandări prea multe. A fost discursul, poate atipic, unui „preşedinte normal”, care vine din România reală, cu propria evaluare asupra Justiţiei, în calitatea sa de fost primar al Sibiului – vreme îndelungată – cunoscând mai bine decât oricare alt politician hârşit cum vede lucrurile omul de rând, dar şi un reprezentant al entităţilor administraţiei publice locale. N-a fost un discurs electrizant, ci unul de bun simţ. A felicitat Justiţia, temă dragă dreptei, dar şi oamenii oneşti şi performanţi care fac justiţie în România. Atent la nuanţe, a avansat, deloc printre rânduri, câteva păreri personale la riscul transformării Justiţiei într-un fel de „supra-putere”, la MCV de pildă, şi nu numai. Cum tot timpul „ne concentrăm numai pe sămânţa de scandal”, cum opina, marţi seara, Emil Hurezeanu, sigur că discursul lui Klaus Iohannis a fost grabnic aşezat sub lupă de nostalgicii băsescieni, deocamdată imuni la o acomodare cu o altă retorică, mai puţin previzibilă, deloc contondentă, şi mai puţin ipocrită. Faptul că actualul preşedinte Klaus Iohannis are, structural, o altă viziune asupra funcţiei, faţă de predecesorul său, este o realitate acceptată de nu puţini, contestată, cum spuneam, deocamdată, de foarte puţini. Ceea ce poate atrage atenţia în discursul lui Klaus Iohannis, prezent ieri la Adevărul Live, este tocmai calmul imperturbabil, cumpănirea oricărei afirmaţii, altfel circumscrisă civismului, încât marele câştigător al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014 pare şi un nou limbaj, un limbaj în curs de normalizare, dintr-odată, pe scena politică. Interesantă este şi galeria contestatarilor, care uneşte în cuget şi simţire pe Monica Macovei, Elena Udrea, politologul Vladimir Tismăneanu etc. Oricum, companie selectă, din păcate greu de dezintoxicat. Vladimir Tismăneanu, de pildă, într-o postare pe „Contributors”, opinează că „domnul Iohannis a făcut o declaraţie de tip uselist (…). Vorbind, a spus lucruri şocante”. Derutante evaluări. „Declaraţie de tip uselist”, „lucruri şocante”, „speech ghinionist”, ce înseamnă asta, în afara unor derapaje iraţionale? Ce să facă preşedintele Klaus Iohannis cu astfel de abordări? Dar, fireşte, ţinta nu este doar domnia sa, cât mai ales unii dintre consilierii prezidenţiali de la Palatul Cotroceni, cap de listă Dan Mihalache, pentru „cauze mai vechi”. Şi cum tărăboiul public nu se întinde, intrându-se într-o altă zodie, se apreciază că cea mai bună strategie este atacul. Argumentat, neargumentat, nu are importanţă. Dar poate, cu puţin noroc, apar şi ştiri ceva mai proaspete despre cei care au cântat în strună puterii de ieri. „Chiar de-a moaca”, de la Marin Sorescu citire, nu au făcut-o.
