Un ultimatum… democratic!

0
505

Era deja momentul ca să nu mai pierdem timpul: la Tirana, în cadrul summit-ul UE şi al ţărilor din Balcanii de Vest, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a somat într-un fel participanţii (Albania, Kosovo, Macedonia de Nord, Muntenegru, Bosnia Herţegovina şi Serbia) să se decidă dacă vor să fie de partea democraţiei, adică alături de UE, sau doresc să o apuce pe un alt drum, altfel spus cu Rusia, conform agenţiei spaniole EFE. În opinia preşedintei Comisiei Europene, 6 ţări din regiune au ca principal obiectiv apropierea şi integrarea în UE. Aşa cum se ştie, ţara cea mai apropiată de Rusia rămâne Serbia, care deşi negociază cu Bruxelles-ul admiterea în UE, a refuzat până acum să se alăture sancţiunilor comunitare împotriva Moscovei, ca represalii economice pentru invazia din Ucraina. În opinia comisarului european pentru vecinătate şi extindere, Oliver Varhelyi, Balcanii de Vest ar putea deveni „o nouă poartă energetică a Europei”, o regiune prin care UE ar primi aprovizionarea „pe noi rute din surse diferite şi într-un mod mult mai fiabil”. Să admitem că preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, doreşte să limpezească apele: numai că dacă Vladimir Putin se poartă ca un autocrat într-o autocraţie, Occidentul se poartă ca un autocrat într-o democraţie. Şi rezultatul este neliniştitor, camuflând un regres accelerat al democraţiei. Când Zelenski, conducătorul rezistenţei naţionale din ţara sa, reproşează în cuvinte dure Occidentului că nu-i livrează „mai repede arme, arme, arme” el este idolul iubitorilor libertăţii şi democraţiilor europene, când lideri ai unor ţări europene manifestă reticenţă la prelungirea acestor demersuri ei devin „oamenii lui Putin”. Interesant este însă altceva: sub ochii noştri avem deja, pe cale a se naşte, un „Afghanistan în mijlocul Europei” şi, după toate aparenţele, un nou zid este pe cale a se ridica în inima continentului. Poate că unii lideri din Balcanii de Vest ştiu definiţia democraţiei dată de Abraham Lincoln, şi văd că mare lucru n-a mai rămas din ea. Ursula von der Leyen a anunţat recent că pierderile ucrainiene se ridică la 100.000 de ofiţeri morţi şi 600 miliarde dolari pagube în infrastructură. Preşedintele ucrainian Volodimir Zelenski estimează pagubele din infrastructură la 1000 de miliarde. Potrivit von der Leyen, Rusia „trebuie să plătească” şi propune crearea unui Tribunal special. La rândul său, Josep Borell, înaltul reprezentant pentru afaceri externe şi politici de securitate, a anunţat că „Europa susţine crearea unui Tribunal special şi examinează mijloacele juridice de a acuza Rusia, fondurile ruseşti deţinute în bănci occidentale urmând a fi utilizate la reconstrucţia Ucrainei”. Tot în opinia acestuia Europa are nevoie de un nou sistem de securitate. O parte importantă din fondurile ruseşti este deja blocată în SUA, Franţa, Belgia, Italia, Germania, Regatul Unit. Rusia la rândul ei are mijloace de a lovi lumea occidentală şi a paraliza economia europeană, încât escalada vizând confruntarea cu Rusia se poate întoarce şi împotriva vechiului continent. Care este efectul acestor măsuri deloc bine cumpănite, menite a confisca bunurile unora de către ceilalţi? Într-un asemenea climat numeroşi investitori ezită a se mai aventura într-o ţară străină, speriaţi că în anumite circumstanţe bunurile le vor fi confiscate. Adevăraţii învingători scriu istoria, dar asta nu garantează o capodoperă. Nimeni nu e curat şi sincer în acest prelungit carnagiu. Războiul de artilerie, mai nou cu drone, nimiceşte tot ce e fizic, iar războiul propagandistic extermină restul. Corecţia ideologică e pe drum. Democraţia trebuie apărată, la nevoie brutal. Cu condiţia ca în joc să se afle democraţia, nu ambiţii ideologice şi strategice. Dacă SUA şi Rusia pot efectiv prelungi sine-die războiul, acesta este nesustenabil –pe termen lung- pentru Ucraina şi pentru naţiunile europene. Dincolo de patosul cu care liderii acestora îşi exprimă susţinerea necondiţionată.