EDITORIAL / Despre interviurile lui Victor Ponta!

0
87

imageResizeDe când nu mai este social-democrat, dacă a fost vreodată, fostul prim-ministru şi lider al PSD, Victor Ponta, a devenit un contestatar îndârjit al lui Liviu Dragnea, cu care are ceva de împărţit, şi nimeni nu înţelege ce, şi, pe cale de consecinţă, şi al partidului aflat la guvernare, cu Mihai Tudose premier. Astăzi, de la ora 11:00, site-ul DCNews anunţă „un interviu exploziv” cu Victor Ponta, despre PRO România, noul partid apărut pe scena politică, trădările din PSD, dar şi despre actuala guvernare. Cu numai două zile înainte deschisese sezonul dezvăluirilor, cu un alt interviu fluviu, pentru un site, în care Liviu Dragnea era comparat cu …Escobar. Furios de-a dreptul, în postura de intervievat, Victor Ponta a făcut multe comentarii acide, unele cu noimă, altele fără, dar şi câteva confuzii supărătoare, pentru pretinsa sa altitudine politică, să-i spunem aşa. Meciul său personal cu Liviu Dragnea domină orice discuţie, deşi nu are mare relevanţă, în afara faptului că, vorba românească, îşi spală rufele în public. Fără a fi uşă de biserică, Liviu Dragnea deocamdată tace, îşi înfoaie mustaţa la întrebările jurnaliştilor pe acest subiect, ceea ce lasă loc interpretărilor. Deocamdată nu toarnă gaz pe foc şi se ascunde cu abilitate în spatele unui paravan, zic unii, de înţelepciune. Despre actuala guvernare Victor Ponta spune tranşant că e proastă, adăugând imediat că „îi pare rău să spună chestia asta”. Şi „e proastă” pentru politicile economice promovate „în care noi suntem doar cu pensionarii”. Şi, poate, pe alocuri, Victor Ponta are dreptate. Fie ea şi parţială. Funcţiile la stat au devenit mai bine plătite decât cele la privat. E de comentat acest aspect. Nu spune nimic despre majorarea pensiilor la toate categoriile sociale. Şi e regretabil. Posibilă dreptate are şi când reproşează centralismul democratic excesiv, din partid, în sensul că nu sunt admise şi alte puncte de vedere, în afara celor ale actualului lider Liviu Dragnea. Cine mişcă… nu mai mişcă! Unde derapează, de-a dreptul, Victor Ponta este, însă, când afirmă că prin venirea lui Mihai Tudose în locul lui Liviu Dragnea, partidul nu va mai putea fi dus „la centru”. De ce neapărat la centru, pe scena politică, nu precizează. Dar aminteşte de Tony Blair, care a creat, cu ani în urmă, un curent european, timid luat în seamă. Fostul premier britanic a fost unul de succes o vreme. Dar „a treia cale”, provăduită de el şi de Bill Clinton, s-a dus. Actualul lider laburist Jeremy Corbyn, după alegerile legislative anticipate organizate de Theresa May se află în graţiile tinerilor şi mult spre…stânga. actualemnte se vorbşte de „corbyn-manie”. Mai mult, nu se arată deloc continuatorul lui Tony Blair. A primit aproape 13 milioane de voturi. Pentru că a abordat convingător probleme legate de sărăcie, justiţie şi inegalităţi sociale. Şi e vorba de Marea Britanie. Dar să-l lăsăm pe Tony Blair, că doar nu e în vogă europeană filosofia lui. PRO România va fi un partid social-liberal. Aşa s-a spus. Şi probabil de ideologia partidului se va ocupa „înţeleptul” Daniel Constantin. Asta nu s-a mai spus. Sfătuitor, dar şi critic al guvernului Mihai Tudose. Ce poate face Victor Ponta? În primul rând, mai poate atrage dintre parlamentarii social-democraţi nemulţumiţi sau marginalizaţi, generând instabilitatea guvernului actual. Complicând lucrurile, adică. În al doilea rând, întreţine o stare de iritare în rândul partidului părăsit. Unii îi dau dreptate, alţii, nu. Destule vorbe spuse la supărare pot fi regretate ulterior. Cum e sigur că şi Liviu Dragnea va pleca într-o zi din fruntea partidului, Victor Ponta vrea să grăbească acea zi. Se află într-o poziţie ingrată, fiindcă a contribuit la construcţia actualui PSD. Pentru a deveni, acum, un contestatar mai aprig decât actuala opoziţie. Chiar dacă Liviu Dragnea este un ipocrit, pentru că degeaba s-a arătat dezamăgit de plecarea lui „Victoraş” din partid, în realitate s-a bucurat, ceea ce se spune, acum, cu năduf este cam târziu. Altele sunt problemele arzătoare ale guvernării, ale ţării, nu facila chibiţăreală politică, în care se complace un om tânăr, cu multe calităţi de bun comunicator, dar şi multe defecte. Chiar îngrijorător de multe, care nu-l pot ajuta în proiectul politic adoptat.