Ieri, Facultatea de Agronomie a Universităţii din Craiova a găzduit un seminar cu titlul „Acţiuni pentru înregistrarea potenţialelor produse agroalimentare”, la care au participat reprezentanţi ai Direcţiei Generale Politici în Industrie Alimentară şi Comerţ din MADR, producători locali, oficiali din Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Dolj, cadre universitare. După o introducere în tematica dezbaterilor au fost prezentate cele trei mari succese din domeniul protecţiei şi recunoaşterii produselor tradiţionale la nivelul Uniunii Europene prin acordarea sintagmei de Indicaţie Geografică Protejată (IGP). De remarcat ar fi că au lipsit reprezentanţi ai DSVSA Dolj, ce ar fi putut să ofere un sentiment de încurajare oamenilor cu iniţiativă – condiţiile sanitar-veterinare impuse de legislaţie fiind nu atât de rigide, ci de bun-simţ –, după cum nici entuziasmul unora de a avansa zaibărul de Băileşti drept viitor produs protejat în UE nu a fost stopat din faşă de specialiştii prezenţi, pentru singurul motiv că este un vin ce nu provine din vii nobile, ci din cele hibride, absolut deloc apărate instituţional de legislaţia comunitară.
O dezbatere suculentă, cu întrebări şi răspunsuri pertinente, ieri, în Sala 114 a Facultăţii de Agronomie a Universităţii din Craiova. Vorbitori au fost Ionuţ George Diaconeasa şi Mihaela Mitu, din partea Direcţiei Generale Politici în Industrie Alimentară şi Comerţ, din cadrul MADR. Tema a fost una cât se poate de clară: cum putem înregistra produsele agroalimentare româneşti. Şi s-a pornit încă de la introducere cu exemplificările celor trei produse româneşti ce au primit recunoaştere oficială din partea UE: Magiunul de Topoloveni, Telemeaua de Ibăneşti şi Salamul de Sibiu.
Îndrăzneală şi o minimă organizare de grup
Ionuţ George Diaconeasa, consilier secretar de stat în cadrul MADR, a fost foarte sincer cu auditoriul. Evident, a probat că ştie foarte bine paşii făcuţi de fermieri, prin care cele trei produse sus-menţionate au ajuns să fie omologate în UE. „Să luăm cazul de succes Telemeaua de Ibăneşti. Aici au fost contestaţii din partea Greciei. Dar, printr-o muncă intensă, am reuşit să respingem orice supoziţie invocată de greci. Trebuie precizat că, acum, se colectează lapte de la 845 de crescători de vite, de pe o rază de doar trei comune. Şi laptele este cumpărat cu 1,35 lei/litru! Anul trecut au avut o cifră de afaceri de peste 7 milioane de euro. Numărul angajaţilor este de aproximativ 300. Nu doar că vând telemeaua în hipermarketurile din România, dar au ajuns în alte state din Europa şi, mai nou, în SUA. Această societate a mai omologat, recent, alte trei produse montane”, a precizat Ionuţ George Diaconeasa. Pentru mulţi din sală părea o poveste prea frumoasă ca să fie adevărată. Numai că, într-adevăr, lucrurile chiar aşa stau, a mai întărit reprezentantul MADR.
Despre salamul de Sibiu aflăm că are la bază un dosar de recunoaştere din partea UE, mai mult decât stufos. Arealul de producţie se întinde pe judeţele Braşov, Covasna, Argeş, Călăraşi, Ilfov, Prahova, Sibiu. Potrivit reţetei, „Salamul de Sibiu” ar trebui să aibă în compoziţie minimum 70% carne de porc. „Novacul afumat din Ţara Bârsei” este un al patrulea produs recunoscut oficial de UE în aprilie 2017. „Acum sunt în analiză la Uniunea Europeană „Cârnaţii de Pleşcoi”, „Scrumbia afumată de Dunăre” şi „Caşcavalul de Săveni”, a mai precizat Ionuţ George Diaconeasa.
Într-o discuţie ulterioară seminarului, consilierul secretar de stat Diaconeasa ne-a precizat că primii paşi pe care trebuie să-i facă cei interesaţi în omologarea produselor agroalimentare sunt: să se organizeze într-o formă asociativă, să ia legătura cu specialiştii din D.A.J.-uri pentru a fi îndrumaţi şi să dorească să ducă la bun sfârşit un plan de acţiune. Tinereţea celor care au creat produsul „Telemea de Ibăneşti” este un argument nu suficient, dar foarte solid în a demara o afacere de asemenea anvergură.
Propuneri mai puţin justificate
În timpul dezbaterilor a reieşit clar că cei interesaţi ştiu cu ce se confruntă. Creatorii de covoare olteneşti au spus cu o francheţe îngrijorătoare că folosesc numai lână din import! Alţii au avansat necesitatea de a lupta pentru omologarea zaibărului de Băileşti, deşi ar fi trebuit să fie atenţionaţi imediat că UE promovează numai produsul viilor nobile. Unii participanţi au menţionat prazul drept produs tradiţional oltenesc, care ar trebui omologat. Deşi, în acest caz, seminţele sunt importate din Olanda. Deci, nimic oltenesc în gustul prazului.
S-a mai cerut din partea reprezentanţilor DAJ Dolj stabilirea unei colaborări exprese între MADR şi Arhivele Naţionale, pentru a căuta în opisuri acele produse ce dăinuie de sute de ani în arealul Doljului. Nu e cazul, a spus Ionuţ George Diaconeasa, pentru că oricum se colaborează fără nicio problemă între cele două instituţii. Şi, ca să fim mai realişti, dacă s-ar tot căuta în arhive, s-ar ajunge la a descoperi că salamul de Sibiu nu era produs la Sibiu; ba chiar că alţii etnici îl creaseră! Dar este o altă poveste.
Ca şi concluzie, Grupurile de Acţiune Locală (GAL-urile) din Dolj pot fi primele care se pot implica în identificarea şi întocmirea documentaţiilor pentru omologarea produselor agroalimentare. Să le ceri gospodarilor doljeni să renunţe la a mai vinde brânza la găleată pe marginea drumului sau prin pieţele comunale este, deocamdată, o muncă inutilă. Să le ceri uniformitate în tehnici de producţie şi o rigoare în respectarea condiţiilor minimale de igienă sanitar-veterinară este iarăşi o chestiune greu realizabilă. „La Ibăneşti, când au venit prima dată să vândă laptele era, iniţial, 75% din cantitatea de lapte respinsă pentru neconformitate. Acum s-a ajuns la peste 95% din cantitate acceptată”, a mai specificat Ionuţ George Diaconeasa.
Pieţele volante, o soluţie deja aplicată în alte oraşe
Mai înainte de a produce la nivel macro, prin asumări ferme de contrate comerciale cu reţelele de retail, producătorii locali pot să solicite autorităţilor locale constituirea unor pieţe volante. „Este o formă civilizată de comerţ, care se practică de peste 10 ani în Sibiu. Producătorii locali îşi prezintă spre desfacere marfa, având la dispoziţie inclusiv lăzile frigorifice. Este o lipsă de informare în Dolj, Mehedinţi, Gorj. Aici, oamenii ar trebuie să fie mai bine informaţi. Puteţi implica şi Consiliul Judeţean Dolj şi veţi vedea că producătorii vor prinde încredere. Păcat că nu este cineva, acum, aici, şi din partea D.S.V.S.A. Dolj, pentru a vă explica despre condiţiile cerute de normele sanitar-veterinare. Nu sunt drastice. Sunt doar de bun-simţ”, a concluzionat consilierul secretar de stat în MADR, Ionuţ George Diaconeasa.
