MRU îşi vrea ţara înapoi

Adriean Videanu, preşedintele interimar al garnizoanei PDL Bucureşti, a dat, miercuri după-amiază, ordinul pe unitate: miting de protest în Piaţa Revoluţiei. A doua zi. Manifestare paşnică împotriva unui act abuziv, din partea USL, de a subordona statul de drept. La miting, a lipsit sau nu a fost zărit. Era şi aşa o caniculă greu suportabilă. Mai ales pentru supraponderali şi cardiaci. Şi nu erau deloc puţini. Cu autocare silenţioase, au fost aduşi militanţii partidului, de pe unde s-au oferit. Nu mulţi, câţi se sconta, dar nici de neluat în seamă. Mitingul de protest a fost, eminamente, anti-USL, la câţiva paşi de restaurantul „Cina”. Unde cânta, pe vremuri, Ileana Sărăroiu. Protestatarii purtau bannere pe care se putea citi „Salvaţi Monitorul Oficial”, „Victor Ponta pentru noi, egal Ceauşescu doi” şi aşa mai departe. Vorbitori: Monica Macovei, Cristian Preda, Mihai Răzvan Ungureanu, Vasile Blaga, Traian Răzvan Ungureanu, teologul Mihai Neamţu de la Noua Republică, cu un discurs de eliberare a ţării, fluturând o funie de usturoi. Nu s-a prea înţeles simbolistica, dar nici nu s-au născut întrebări dilematice. Prin anii ’90, Mihai Neamţu proslăvea măreţia Legiunii Arhanghelului Mihai, acum „eliberează” ţara. Monica Macovei: „Zilele astea ne unim toţi cei de dreapta şi salvăm ţara. Am venit să-mi apăr ţara pentru că îmi este frică. Din 3 iulie, îmi e frică în continuu de dictatură, de statul capturat”. Discurs înflăcărat. Revoluţionar. Parfum. Vorbe puţin meşteşugite. Ca detaliu, Monica Macovei a dus-o bine mersi şi în dictatură, dar, fireşte, acum apăra democraţia. Şi o face cum crede de cuviinţă. La Bruxelles „o face” chiar energic. Riscant pentru ţară, dar şi pentru ea. Şi nimeni nu o descurajează. Cine o ascultă o consideră singura versiune a Bibliei democraţiei româneşti. Dă semne că se evaluează drept una din instituţiile statului. Când vorbeşte, ai împresia că citează din lucrarea lui Mao „Despre justa rezolvare a contradicţiilor în sânul poporului” (1957). Text menţionat şi comentat de Jean Francois Revel în „Marea Paradă”. Aşteptat să ia cuvântul a fost Mihai Răzvan Ungureanu. Asudase până i-a venit rândul şi democraţia era în pericol. Până recent, nu era. Când poporul ieşise în stradă din cauza nemulţumirilor nu le vorbea oamenilor. Nu îl ducea capul să priceapă ce ar trebui să zică şi să facă pe la Guvern. A ieşit din scenă prin moţiunea de cenzură. Nu are mulţi înaintaşi. Ba îl are pe Emil Boc, dar ăla a revenit. Mai ştii? MRU: „Să fiţi supăraţi. (…) Suntem pregătiţi să facem tot ce putem pentru a ne lua ţara înapoi. Pentru aceasta suntem aici. Ţara noastră nu este una în care şi-a făcut cuib hoţia”. Ce o fi înţeles din miştoul său elevat Adriean Videanu, habar nu avem. Oricum, doleanţa cu luatul înapoi al ţării i-a mers la pipotă. Vexat, în urma Convenţiei Naţionale Extraordinare a PDL, Teodor Baconschi, „marele comunicator”, a lipsit, deşi putea clama: ciumpalaci, la luptă!. Au absentat şi Elena Udrea şi Roberta Anastase, dar din motive diferite. La tura asta, nu. Raluca Turcan, Gheorghe Flutur, Sever Voinescu, personajele create în siajul lui Traian Băsescu, au căutat umbra şi nu au găsit-o. Şi nici liniştea. Schimonoselile piţigăiate ale lui MRU, mai degrabă, au augmentat iritarea din cauza caniculei. În loc de concluzie: tragedia virtuosului politician Traian Băsescu este că idealurile sale au devenit din ce în ce mai greu de observat, în vreme ce pasiunile sale, predispoziţia la conflicte, au devenit din ce în ce mai pregnante, făcând imposibilă orice coabitare. Ori, rolul oricărei camarile a fost şi a rămas mereu acelaşi: să prezinte interesele celui pe care îl serveşte drept idealuri şi să refuze celorlalţi actori politici dreptul de a avea aşa ceva, declarându-le doar interese meschine.