EDITORIAL / Despre o posibilă întâlnire între liderii PSD şi Fidesz!

0
120

Ştirea e de luat în seamă: Liviu Dragnea, preşedintele PSD şi al Camerei Deputaţilor, a anunţat că a primit invitaţia premierului ungar, Viktor Orban, liderul Fidesz, pentru a avea o întâlnire în calitatea lor de lideri de partid. Anunţul a venit după întâlnirea lui Liviu Dragnea cu ministrul ungar de Externe, Peter Szijarto, apreciată ca fiind „una bună”. Şi Liviu Dragnea şi Viktor Orban sunt lideri ai partidelor de guvernământ din ţările lor. Şi chiar dacă aparţin unor familii politici diferite, şi unul şi celălalt au destule lucruri de discutat, mai ales că relaţiile româno-ungare, mereu complicate, au nevoie de o revigorare, printr-un consens, pe un set de probleme sensibile. După câţiva ani promiţători (2004-2007), când guvernele de la Budapesta şi cel de la Bucureşti s-au reunit anual, în cadrul unor şedinţe comune, menite a dinamiza relaţiile reciproce, în baza parteneriatului special dintre cele două ţări, s-a renunţat subit la această practică. Fără comentarii adiacente. Dar, pe atunci, guvernul maghiar era condus de Ferenc Gyurcsany. S-a rediscutat despre reluarea lor anul trecut, în cadrul unei întâlniri între Teodor Meleşcanu şi Peter Szijarto, când s-a spus că şedinţa comună de guverne, preconizată, ar putea fi precedată de o reuniune a Comisiei mixte de colaborare, dar contextul politic intern de la Bucureşti, prin schimbarea guvernului Sorin Grindeanu, nu a mai permis respectarea unei agende schiţate. O premiză: premierul Viktor Orban are alegeri legislative în această primăvară şi nostalgia revizionistă – temă sensibilă pentru români – s-ar putea să fie una din provocări, pentru electoratul maghiar din ţara noastră. Revenind succint la întâlnirea sa cu ministrul ungar de Externe, Liviu Dragnea a făcut referiri la câteva proiecte de infrastructură mare – o legătură între Cluj şi Budapesta pe calea ferată cu trenuri de mare viteză – posibilitatea ca România să devină furnizor de gaze naturale pentru Ungaria şi… fundaţia Gojdu, un dosar, de asemenea, „neclarificat”. S-a mai discutat şi despre întârzierea deschiderea unor puncte de trecere a frontierei, pentru care se dăduse acordul anul trecut. Şeful diplomaţiei maghiare a fost primit şi de preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu şi, potrivit unui comunicat de presă, s-a discutat despre importanţa cooperării dintre comunităţile de afaceri din cele două ţări şi succesul de care se bucură investitorii maghiari în ţara noastră. Fireşte, mai sunt şi alte teme, deloc străine Bucureştiului, şi una dintre ele este soarta comunităţii de români din Ungaria, funcţionarea şcolilor cu predare în limba română, absenţa unei publicaţii în limba română, pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii naţionale. Cum invitaţia unui rendez-vous, între cei doi lideri politici, vine de la Viktor Orban, un specialist în baletul dintre Est şi Vest, deloc un „aliniat” la nivelul Comisiei Europene, dar în relaţii privilegiate cu liderul PiS, de la Varşovia, Jaroslaw Kaczynski, gestul urmează a fi decriptat, în cheia reală, nefiind exclusă propunerea unei apropieri de „grupul de la Vişegrad”, evident pentru… număr. Cum liderul social-democrat nu excelează în întâlniri de această factură, cu coeficient ridicat de dificultate, trebuie să se pregătească adecvat. Deşi nu poate fi bănuit ca lipsit de fler atunci când îşi propune. Bucureştiul şi-a reprimat, recent, orice nervozitate excesivă, când la 8 ianuarie a.c., la Cluj-Napoca, liderii UDMR, Partidului Popular Maghiar din Transilvania şi Partidul Civic Maghiar, au semnat principiile unei declaraţii comune pentru autonomie, care statuează autonomia teritorială, alături de cea personală şi culturală, între priorităţile celor trei partide politice, liantul fiind Katalin Szili, înalt responsabil al guvernului de la Budapesta, pentru autonomie teritorială, fostă preşedintă a parlamentului ungar. În ton cu vremea de afară, nici rece excesiv, nici caldă – fără a lipsi intemperiile – relaţia Bucureştiului cu Budapesta, aflată sub tutela UE, chiar dacă nu e, momentan, un model pentru alte ţări din zonă, poate deveni, prin alungarea anxietăţilor ce dăinuie.