Nimic nou pe scena politică

0
81

2014 n-a debutat altfel, pe scena politică, decât se încheiase 2013, şi continuitatea era firească. Prezent la emisiunea „Evenimentul Zilei”, difuzată de B1 TV, preşedintele Traian Băsescu şi-a anunţat succint principalele ţinte în ultimul său an de mandat. Nu puţine la număr. Deloc nuanţat, cum de altfel ne-a obişnuit de-a lungul anilor, Traian Băsescu ne-a amintit, între altele, că nu exclude posibilitatea organizării unui nou referendum pentru Parlament unicameral, odată cu alegerile prezidenţiale, motiv de gâlceavă potenţială cu premierul Victor Ponta şi majoritatea parlamentară. De altfel, potrivit unui document discutat în BPN al PSD, social-democraţii îşi propun „dărâmarea, cărămidă cu cărămidă” a ceea ce a mai rămas din „regimul politic Traian Băsescu”. Având şi o secţiune separată, intitulată „un nou preşedinte, diferit de Traian Băsescu”. Într-un fel s-a dat startul noilor runde de confruntări acerbe dintre palate, preşedintele actual rămânând unul „implicat”, dar şi consecvent cu sine, ferm şi inflexibil, deloc dispus la vreo concesie menită să atenueze tensiunile cu premierul Victor Ponta. Deşi, deja e târziu. N-a divulgat vreo preferinţă în privinţa succesorului său, rezumându-se la promisiunea de a face acest lucru după alegerile europarlamentare, în schimb şi-a manifestat dorinţa, firească, a unui succesor din zona de dreapta, unde nu se împacă, deocamdată, cu candidatura lui Cătălin Predoiu, venită din câmpul PDL. „E preşedintele care ar asigura o linişte deplină peste ţară”, adică „visul ilieşcian: să avem linişte cu orice preţ”. Aparent nimic nefiresc, în afara absenţei subtonului victorios şi a neevidenţierii vreunei erori proprii. Referindu-se la liniştea ce trebuie emanată, în opinia multora, de Palatul Cotroceni, Traian Băsescu a punctat încă o dată, fără convingerea etalată în alte împrejurări: „Nu cred că garantarea liniştii este atributul viitorului preşedinte”. Dar şi reciproca poate fi valabilă, adică garantarea scandalului perpetuu, necurmat şi neproductiv, în nişte vremuri care sunt cum sunt în toată Uniunea Europeană. Tonul a fost unul moderat, deşi pe alocuri neliniştitor. Nu puţine dintre abordările preşedintelui au părut, totuşi, deplin raţionale, calchiindu-se chiar pe opţiunile enunţate ale premierului Victor Ponta: consolidarea justiţiei, creşterea economică de peste 3%, continuarea proceselor de integrare şi aşa mai departe. O serie de afirmaţii au fost de fapt reiterate. Cum premierul Victor Ponta trebuia puţin „lucrat”, mai ales după întâlnirea sa recentă cu omologul său din Republica Moldova, Iurie Leancă, care n-a prea plăcut pe la Cotroceni, dacă avem în vedere şi o referire a consilierului prezidenţial Iulian Chifu la acesta din urmă – „a pierdut ocazia să tacă”, „s-a descalificat ca premier, diplomat şi membru al PPE” – şi asta pentru că premierul Iurie Leancă spusese, cu o civilitate desăvârşită, la Bucureşti, că declaraţiile preşedintelui României nu ajută Republica Moldova în realizarea proiectului său. Şi acum croşeul preşedintelui Traian Băsescu administrat premierului Victor Ponta: „Daţi-mi un exemplu de declaraţie a lui Ponta care să afecteze Moscova”. Sigur acum că premierul Victor Ponta n-a avut vreo declaraţie hazardată sau belicoasă la adresa Moscovei, dar care prim-ministru din cei 28 ai UE a făcut aşa ceva? Ca să nu mai vorbim că graţierea lui Mihail Hodorkovski de către Vladimir Putin s-ar fi datorat în mare parte, din spusele dizidentului, dacă nu exclusiv, unei sugestii a cancelarului Angela Merkel avansată preşedintelui Rusiei. Deloc indiferent la sfaturile cancelarului, mai ales într-un moment ca cel actual, când îşi doreşte onorarea cu prezenţa, din partea cât mai multor lideri europeni, a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci.