La doi ani, după apariţia cărţii „Panama papers”, scrisă de Bastian Obermayer şi Frederik Obermaier, doi jurnalişti de investigaţie care lucrează pentru cotidianul german „Sudeutsche Zeitung”, în conlucrare cu un consorţiu internaţional de jurnalişti, despre cum îşi ascund banii cei bogaţi şi puternici, marţi 4 decembrie a.c. au fost anunţaţi primii inculpaţi în SUA. Anterior, în Germania, filiale ale primei bănci private a ţării, Deutsche Bank, au fost percheziţionate la 29 şi 30 noiembrie în cadrul anchetei deschise pentru spălare de bani. De fapt, întreaga poveste gravitează în jurul cabinetului de avocatură Mossack Fonseca, cu sediul central în Panama, una din cele mai mari companii care înfiinţează firme anonime fără a-şi selecta cu grijă clienţii. Ştirea apărută în presă este lapidară, însă cartea „Panama papers”, publicată şi în România, dezvăluie mecanisme dintre cele mai sofisticate practicate de Mossack Fonseca, parte a crimei organizate, furnizoare de firme offshore în toată lumea. Interesant un detaliu: 20 de bănci germane apar în diferite contexte, cel mai adesea spinoase, ca utilizatoare a serviciilor oferite de Mossack Fonseca (Mossfon). Dezbaterile declanşate de „Panama papers” încă nu au luat sfârşit, din moment ce multe „fire” n-au ajuns unde trebuia. Interesante sunt, în cuprinsul cărţii, referirile la „prinţesa gazului” din Ucraina, Iulia Timoşenko şi „regele ciocolatei”, Petro Poroşenko, actul preşedinte al ţării, ale cărui afaceri offshore au ţinut multă vreme prima pagină a ziarelor din Ucraina.
