Nu ştiu de ce, mi-am reamintit, deunăzi, de un fost mare antrenor al Craiovei: Valentin Stănescu, „Zimbru”, cum era poreclit, fost portar în tinereţe, în anii 40, la Carmen, Sparta Bucureşti, CFR Bucureşti, Sportul Studenţesc, echipa naţională (e o poveste lungă) cu o voce de bass când se enerva de vibra tot vestiarul, adus la Craiova, de cine altcineva, decât Cornel Stroe, la sfârşitul primei părţi a campionatului 1978-1979. Îl înlocuia pe Ilie Oană „Americanul”, cu care prea tânăra echipă din Bănie îşi nemulţumise suporterii, cum se spunea. Valentin Stănescu, „nea Tinel”, cum îl apelam, câştigase un titlu istoric cu Rapid (1966-1967) de unde va fi dat afară la 24 septembrie 1968 şi trimis la juniori, ca antrenor, poposise apoi pe la Braşov, Petrolul, totuşi departe de marea performanţă. Cu el pe banca tehnică, Universitatea Craiova face un retur rezonabil, prinde finalmente locul patru, la egalitate cu FC Baia Mare, echipa antrenată de Viorel Mateianu, graţie unei victorii la Târgovişte (1-0, gol Rodion Cămătaru) şi implicit… Cupa UEFA. În 17 meciuri, disputate acasă, Craiova a primit doar 3 goluri ca un detaliu statistic. În Cupa UEFA se „încălzeşte” cu Wienner Sport Klub (0-0, 3-1), dar învinge în turul doi pe Leeds United, cu un scor simetric (2-0) pe Central şi pe Elland Road. În partida de la Craiova (marcatori Ilie Balaci şi Mircea Irimescu), ratează şi un penalty prin Aurică Beldeanu, dar îl pierde însă pe Nicolae Tilihoi, eliminat. Pentru partida retur, Valentin Stănescu îl va titulariza pe tânărul Adrian Bumbescu (19 ani) lângă Costică Ştefănescu, care va face un meci mare şi va trezi interesul celor de la Dinamo. Înaintea deplasării la Leeds, la un antrenament pe terenul de la Podari, îmi amintesc, când l-am întrebat pe Valentin Stănescu cu cine vrea să joace „la marcaj” mi-a spus că are o mare surpriză. Una care i-a ieşit, fiindcă avea „ochi” de mare antrenor şi pe deasupra făcea o chimie grozavă cu jucătorii. Bumbescu a strălucit la Leeds şi Dinamo l-a luat fără vorbe de prisos. Liderul comuniştilor doljeni era Miu Dobrescu, care era informat de ceea ce se întâmplă. Nici o tevatură prin presă şi nimic la schimb. Poetul Adrian Păunescu, îmi amintesc, a şi căutat după memorabila partidă de la Leeds să elogieze astfel momentul: „Oltenaşi să fim uniţi / Că noi am trecut de Leeds”. A urmat, în turul trei al Cupei UEFA, partida cu Borussia Monchengladbach, deţinătoarea trofeului (1-1 şi 2-1) cu Steaua Roşie Belgrad. Cum pierde (2-0) în deplasare, prin două goluri, cel puţin discutabile, realizate de Harald Nichel, Craiova câştigă (1-0) pe Central, prin golul lui Mircea Irimescu, după ce ratează un penalty prin Rodion Cămătaru (min. 49) care a trimis balonul în transversală. A fost aproape de o mare ispravă. Borussia se despărţise, după 7 ani, de danezul Alan Simonsen, un atacant teribil, plecat la Atletico Madrid. Înaintea partidei, dintr-o indicaţie expresă a liderului comunist de la Dolj, am publicat un interviu cu Valentin Stănescu. Despre Edward Lienen şi Karl Del Haye cele două „zvârlugi”, cum le numea Valentin Stănescu spunea doar atât: „să vedem cine îi ţine”. Avea un umor teribil, te înveselea, prin ceea ce spunea şi dacă erai abătut, şi iradia o încredere în sine desăvârşită. Cu Valentin Stănescu, Craiova a câştigat pentru a doua oară titlul de campioană, un titlu din păcate umbrit de două înfrângeri consecutive administrate de Steaua (2-1) în campionat şi în semifinalele Cupei României, la Piteşti. S-au întâmplat nişte lucruri „subterane”, să le spunem aşa. La începutul lunii iunie 1980, Federaţia de fotbal a renunţat la serviciile lui Constantin Cernăianu şi îl va numi pe Valentin Stănescu ca antrenor, revenind astfel după dezastrul de la Blois (0-4) urmând ca în paralel să pregătească şi Universitatea Craiova. S-a spus atunci că, între altele, conducerea oltenilor n-ar fi fost de acord şi „nea Tinel” a plecat la Dinamo, care a acceptat „norma dublă”. La Snagov, unde se afla cu lotul reprezentativ înaintea partidei cu reprezentativa Angliei, de la 15 octombrie (2-1) cu 6 titulari de la Craiova, Valentin Stănescu mi-a spus altceva, când realizam un interviu: „cu ăştia de la Dinamo nu e bine să te pui”. A iubit Rapidul, nespus, cum se destăinuia intr-un interviu cu Ovidiu Ioaniţoaia şi i-a plăcut… Craiova. Stadionul din Giuleşti îi poartă numele. Noi prin părţile locului ne amintim mai rar de el deşi, în premieră, cu Valentin Stănescu pe banca tehnică am eliminat o echipă din Premier League. Ceea ce astăzi ar părea o minune a lumii.
