Şi francezii sunt ascultaţi

0
100

„Le Monde” a declanşat scandalul cu serviciile secrete franceze care colectează semnale electromagnetice emise de telefoane şi calculatoare. Se vorbeşte deja de „PRISM a la francaise”. Datele stocate în supercalculatoarele Direcţiei Generale pentru Securitate Externă (DGSE) sunt apoi împărţite cu alte şase servicii de informaţii, sub controlul Direcţiei Centrale a Informaţiilor Interne (DCRI). Pentru Palatul Matignon, sediul guvernului condus de Jean Marc Ayrault, aserţiunile sunt „inexacte”. „Mai multe servicii fac interceptări, din raţiuni de securitate”, a explicat anturajul premierului, dar „toate aceste interceptări sunt reglate de o lege din 1991. Ele ţin de o decizie a primului-ministru, după avizul Comisiei naţionale consultative privind interceptările de securitate, care are puterea controlului şi verificării”. Contactat de „Le Monde”, ministrul Apărării, Jean Yves Le Drian, a refuzat să exprime vreun punct de vedere. La nivelul Adunării Naţionale, un parlamentar, Jean Cristophe Lagarde (UDI), a făcut o interpelare fără a obţine vreun răspuns din partea ministrului de Interne, Manuel Vals. „Puteţi să ne asiguraţi că nici un parlamentar nu este vizat printr-un astfel de dispozitiv şi că informaţiile sunt false?”. În schimb, preşedintele Comisiei juridice de la „Assemblee”, Jean Jacques Urvoas (PS), a publicat un lung comunicat care merge un pic dincolo de versiunea oficială, fără a oferi însă o negare clară. Deputatul este membru al CNCIS, comisia parlamentară de control a serviciilor de informaţii şi „co-raportor al misiunii de evaluare cu privire la cadrul juridic aplicabil serviciilor de informaţii”. Acesta a evidenţiat faptul că „problema informaţiilor se acomodează dificil cu fantasmele şi impreciziile”, opinând că prezentarea făcută de „Le Monde” „cu greu corespunde realităţii”. Cu toate acestea, recunoaşte că „serviciile noastre au dezvoltat utile înţelegeri de interceptare a fluxurilor Internet”, dar în conformitate cu cadrul juridic din 1991, fără a preciza de care servicii este vorba. Nu mai vorbim de faptul că o lege din 1991 n-avea cum să prevadă… apariţia Internetului. Când aceste interceptări „se referă la cetăţenii francezi”, ele sunt supuse autorizării CNCIS, „potrivit prevederilor clare stipulate de lege”. „Cetăţenii francezi nu sunt supuşi spionajului masiv şi permanent, în afara oricărui control”, a mai spus deputatul Jean Jacques Urvoas. Obiectivele externe rămân în competenţa DGSE, care are propria lege, datând din 1982. Spre deosebire de NSA, serviciul tehnic consacrat interceptărilor, DGSE este un serviciu care colectează informaţii pentru motivele enunţate. Cu ocazia unei audieri, la 20 februarie a.c., în faţa Comisiei de apărare a Adunării Naţionale, patronul DGSE a fost de acord că serviciul său dispune „de capacităţi complexe de informaţii de origine electromagnetică” şi că poate „dezvolta un important dispozitiv de interceptare a fluxurilor Internet”. Întrebările lui „Le Monde”, deloc lipsite de sens, sunt următoarele: care sunt cu exactitate informaţiile colectate? Este legal? Sistemul de supraveghere este deplin securizat? Ancheta agită spiritele cu puţin înainte ca Uniunea Europeană să angajeze, luni, la Washington, dificile negocieri cu SUA pentru un vast acord comercial transatlantic. Dar, în paralel, discuţiile vor fi consacrate şi subiectului legat de PRISM, programul american de supraveghere a Internetului.