Comentariu la un interviu… interesant!

0
308

Interviul jurnalistului Ion Cristoiu, cu Silviu Predoiu (gen. r.), fost vreme de 13 ani (2005-2018) prim-adjunctul directorului SIE, pe „Alep News” şi apoi transcris şi publicat pe blogul său, merită lecturat. Este un interviu între egali, dar nu în premieră, pentru Silviu Predoiu, cum opinează Ion Cristoiu, dacă avem în vedere doar faptul că la sfârşitul anului trecut (2 decembrie) Sabina Fati, de la Europa Liberă, a încercat de asemenea „să-l descoase” pe iscusitul general în rezervă, după 2018. Jurnalist de referinţă, făcător de ziare, cu lecturi consistente, abil, solitar, între firavele redute ale presei autohtone, Ion Cristoiu ştie să facă, „la meserie”, un interviu când îşi propune. La rândul său, generalul (r.) Silviu Predoiu, absolvent al Facultăţii de Geologie-Geografie, din cadrul Universităţii Bucureşti, dar şi al cursului post-universitar de jurnalistică şi a numeroase programe de pregătire specifică organizate de parteneri nord-atlantici, răsplătit cu ordine prestigioase, precum Ordinul Naţional „Pentru Merit” şi Medalia „George Tenet”, primită de la CIA, ştie să răspundă, eschivându-se cu abilitate la întrebările incomode –deşi n-a fost cazul de această dată- probabil şi în vitutea faptului că a fost trecut în rezervă de puţină vreme. A ars etapele unei cariere operative pe mai multe linii de muncă –contraspionaj extern, combaterea crimei organizate, antiterorism, protecţie internă- acumulând ceea ce numim o vastă experienţă profesională. În viziunea noastră despre servicii secrete abundă clişeele, iar informaţia nu vine să le risipească. Nu stă în tradiţia şi obişnuiţa presei autohtone, atâta câtă mai e, să împingă mai departe curiozitatea şi rigoarea în explorarea umbrelor puterii. Pe de altă parte, în democraţie, cum ne încredinţa redutabila ziaristă Cristine Ochrent în dialogul său cu Contele de Marenches (Alexandre de Marenches), fost şef al Serviciului francez de Documentare Externă şi Contraspionaj (SDECE) timp de 11 ani, decorat inclusiv de Regina Angliei cu Ordinul Imperiului Britanic („Consilier de taină al puterii”, Ed. Humanitas 1993), informarea şi informaţia, prin natura lor nu fac casă bună şi atunci dezinformarea şi meandrele ei ascund şi mai mult realitatea. Nu ştiu dacă Silviu Predoiu este un senior, în adevăratul sens al termenului, dar trebuie să fi naiv sau ipocrit, ca să creză că îl poţi face să se confeseze. Poate să povestească multe, ca fost cadru al intelligence-ului, câte în lună şi stele, dar simţul onoarei îl obligă să tacă, mai degrabă decât să mintă în numele aşa-zisei raţiuni de stat. În interviul pomenit Silviu Predoiu sugerează că nu s-a “căţărat”, ci a izbândit, înţelegând în felul acesta să slujească ţara şi valorile democratice. Răspunzând la anumite întrebări cu repeziciune, la altele mai pe ocolite, deconcertat de locvacitatea intervievatorului şi-a păstrat calmul, intuind că Ion Cristoiu nu va deveni un inchizitor imprevizibil sau ameninţător. A făcut referiri şi la partenerii care se întind mai mult decât permite plapuma. Şi fiecare înţelege ce doreşte. Trei întrebări scurte, dar excelente ale lui Ion Cristoiu: Cei de la CIA sunt patrioţi? Răspuns prompt: Absolut. Şi cei de la FSB? Răspuns: Şi cei de la FSB. Deci, nu poţi să fi bun lucrător la informaţii externe, dacă nu eşti bun patriot. Răspuns: Nu poţi, chiar nu poţi, pentru că nu mai e nici o deosebire între un hoţ şi un spion în serviciul naţional. În momentul de faţă nu puţine think-thank-uri neo-liberale finanţate de afară fac şi desfac multe lucruri, inclusiv pe scena noastră politică. Despre activitatea acestora şi sponsorii lor nu se spune nimic în spaţiul public. Sunt bine organizaţi. Şi acuză pe oricine, care cere repatrierea discursului public, considerându-l drept comunist, naţional-comunist ş.a.m.d.. Cine nu pupă „inelul” şi căptuşala ideologică, uneori deloc plăcut mirositoare, e înfierat. Avem destui “de-ai noştri”, pentru care interesul naţional e ultimul lucru care îi interesează. Pe de altă parte, adevărul e, după cum spunea Annie Bentoiu, în cartea sa de memorii „Timpul ce ni s-a dat”, România are nu puţini adversari obiectivi. Şi prieteni imaginari. Şi pentru a vedea şi afirma acest lucru trebuie să nu fi în slujba nimănui. Asemenea oameni nu sunt căutaţi şi promovaţi deloc în România euro-atlantică. Clasa sporovăitoare a României e manelistă: cântă la cererea clientului. Silviu Predoiu va candida pe listele Pro-România, la Capitală, am înţeles pentru Camera Deputaţilor, dar exact ceea ce ne interesa, a afla de la domnia sa, înţelegem, momentan nu poate spune.