Ion Țuculescu – Horia Bernea: O perspectivă artistică și politică

0
114

O inedită expoziție de pictură s-a deschis, marți seara, la Muzeul de Artă Craiova, ca rezultat al colaborării cu Fundația MARe (Muzeul de Artă Recentă) din București: „Dealuri și cîmpii. Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice” (curator: Erwin Kessler). Expoziția prezintă, pentru prima dată în România, 15 tablouri ale lui Horia Bernea, care aparțin Fundației MARe, alături de 20 de lucrări de Ion Țuculescu, dintre care 17 aparțin instituției craiovene. De altfel, Muzeul de Artă din orașul nostru deţine cea amplă şi valoroasă colecţie de pictură şi grafică Ion Ţuculescu, ilustrând toate perioadele de creaţie ale artistului, din anii studiilor liceale la Colegiul Național „Carol I” până în ultimul an de viaţă. Proiectul este unul provocator, pentru că propune nu doar o perspectivă artistică asupra operei celor doi, ci și una politică, arătând cum tema peisajului devine un mijloc de descifrare a modului în care propaganda anilor 1960-1970 putea fi atât acceptată, cât și sabotată de artiști. Tot marți seară a fost lansat volumul omonim semnat de Erwin Kessler și apărut la Editura „Vellant”, cu o postfață de Cătălin Davidescu.

„Două embleme ale modernității artei românești”

De profesie microbiolog şi medic, Ion Ţuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova; d. 27 iulie 1962, București) este una dintre cele mai nonconformiste personalităţi ale artei româneşti din secolul al XX-lea. Creaţia sa artistică, de o originalitate radicală în raport cu tradiţia picturii româneşti, a deschis noi orizonturi în arta românească. Horia Bernea (n. 14 septembrie 1938, București; d. 4 decembrie 2000, Paris), fiul sociologului și etnologului Ernest Bernea, este, la rându-i, unul dintre cei mai mari pictori români contemporani, ale cărui expoziţii în ţară şi în străinătate au rămas ca repere permanent actuale în domeniu. Din 1990 până la moartea sa, în 2000, a fost director al Muzeului Ţăranului Român.

„Nimeni nu s-a gândit până astăzi să îl asocieze pe Țuculescu cu Bernea. Nu au obârșie comună, nu au aceeași ascendență culturală, nu au aceeași percepție a sacrului, nu au nimic în comun, la prima vedere. A existat, totuși, cineva care a înțeles, folosind un instrumentar subtil, critic, că lucrurile stau altfel. Această nouă stază a realității, reformulată într-o frazare insolită, o veți sesiza parcurgând simezele sau volumul”, a declarat, marți seara, la vernisaj, Emilian Ștefârță, managerul Muzeului de Artă Craiova, apreciindu-i pe Țuculescu și Bernea ca „două embleme ale modernității artei românești”.

Peisajul, „motiv simbolic încărcat ideologic, spiritual și existențial”

Expoziția „Dealuri și cîmpii. Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice” reunește peisaje din jurul anilor 1960-1970 realizate de cei doi pictori, alături de care sunt prezentate trei covoare tradiționale din colecția privată a lui Ion Țuculescu, aflate astăzi în patrimoniul muzeului craiovean. Țuculescu și Bernea pot fi priviți însă nu numai în context artistic, ci și politic, opera lor raportându-se la cadrul ideologic al epocii în care au creat.

«„Dealuri și cîmpii” arată cum anumite peisaje au putut să concentreze programe ideologice sofisticate și profunde, cum tablourile au devenit combative, vehicule ale unei ample renovări ideologice, iar estetismul a fost distilat într-un vizionarism cu pregnante suporturi morale, care (paradoxal), s-au înălțat mult peste experimentalismele acelor vremuri, chiar peste acelea proprii artiștilor în cauză», notează istoricul de artă Erwin Kessler, curatorul expoziției și reprezentant al Fundației Muzeului de Artă Recentă (MARe) – instituție care promovează arta românească modernă și contemporană.

50 de ani de la retrospectiva postumă Ion Țuculescu

Faptul că numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război, ca și alte evenimente petrecute în urmă cu exact 50 de ani, l-au determinat pe Erwin Kessler să afirme că „Dealuri și cîmpii. Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice” este o expoziție aniversară:

„E aniversarea unui an: 1965. Atunci s-au întâmplat patru lucruri importante. Două politice – moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie, și alegerea, în iulie, a lui Nicolae Ceaușescu ca secretar al Partidului Muncitoresc Român, care devine la același congres Partidul Comunist Român. Au avut loc și două mari evenimente artistice. În februarie-martie 1965 – expoziția Ion Țuculescu de la Sala Dalles, care creează primul mit cultural românesc după 1945, în același an publicându-i-se și cartea de microbiologie dedicată lacului Techirghiol. Avem un mare om de știință și un mare artist într-o singură persoană, cu care se pornește o nouă epocă. De asemenea, în toamna lui 1965 avea loc prima expoziție personală a pictorului Horia Bernea”.

„Mi-aș dori ca această expoziție să provoace cât mai multe discuții și cât mai aprinse”

 „Dealuri și cîmpii. Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice” va rămâne deschisă la Muzeul de Artă Craiova până pe data de 6 martie 2016. De altfel, este prima expoziție amplă vernisată aici, la mai bine de șapte luni după redeschiderea spre vizitare a clădirii instituției. După cum se știe, timp de aproape cinci ani muzeul craiovean a fost închis pentru lucrări de consolidare, restaurare și reamenajare a interioarelor.

„Mi-aș dori ca această expoziție să provoace cât mai multe discuții și cât mai aprinse”, a mărturisit, la vernisaj, criticul de artă Cătălin Davidescu. „Noi sperăm ca acest proiect să nu fie unul steril, ci să producă efecte, discuții și dezbateri în timp, nu doar asupra rolului pe care cei doi autori l-au avut în istoria artei, nu doar în jurul personalităților lor, ci în ceea ce privește epoca în care au trăit, contextul istoric, dar și contextul cultural în care aceștia au evoluat”, a adăugat Mihaela Velea, șef Serviciu Artă în cadrul muzeului craiovean.

«Ion Țuculescu și Horia Bernea sunt plasați aici în contextul istoric, politic, cultural și epistemologic al acelei perioade, pentru a vedea cum „peisajul” a devenit un motiv simbolic încărcat ideologic, spiritual și existențial. În cazul ambilor, în literatura de specialitate care le-a fost dedicată nu există o analiză aprofundată a implicațiilor politice ale operelor respective, a cadrajelor aplicate tacit sau strident genezei, expunerii și promovării lor în condițiile regimului comunist. Întotdeauna, fie că este vorba despre opera lui Ion Țuculescu sau de opera lui Horia Bernea, lucrările acestora au fost abstrase din istoria propriu-zisă și plasate exclusiv în istoria artei. Au fost studiate în mediul de laborator al „autonomiei esteticului”, de pe poziții aseptice politic, fără comunicare cu lumea exterioară, fără a fi influențate de aceasta și fără a o influența pe aceasta. Mai mult, folclorul, la ion Țuculescu, la fel ca și spiritualitatea creștin-ortodoxă, la Horia Bernea, au fost în permanență apreciate și elogiate, fără a se acorda atenție faptului că atât promovarea folclorului de către Ion Țuculescu (în epoca Pop Art), cât și pe parcursul (neo)ortodoxist al lui Horia Bernea (în epoca Fluxus și Nouveau Réalisme) conturează atitudini și poziționări eminamente politice, frecvent mult mai profunde și mai relevante decât condiționările strict estetice îmbrățișate atât de către artiști, cât și – unanim! – de către exegeții acestora». (Erwin Kessler, în volumul „Dealuri și cîmpii. Ion Țuculescu și Horia Bernea – antropogeografii atavice”, Editura „Vellant”, 2015)