Promoţia 1959 – întâlnire emoţionantă la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”

0
659
Au o vârstă venerabilă, se păstrează  tineri, mai ales în spirit, şi au rămas prieteni pe viaţă. Îşi deapănă amintiri, se strâng, atât cât le permite timpul, la „un pahar de vorbă” şi, ieri, s-au reunit, atâţia cât au mai putut, la întâlnirea de 60 de ani de la absolvirea liceului. Este vorba de reprezentanţii Promoţiei 1959 a actualului Colegiu Naţional „Fraţii Buzeşti”, atunci, în momentul absolvirii, Şcoala Medie 2 Craiova, instituţie care, prin grija directorului Dumitru Stănăşel, a realipit, la nume, şi „Fraţii Buzeşti”. A fost ceva emoţionant, fiind amintiţi şi cei care, din păcate, nu mai sunt printre cei vii.
Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” a vibrat, ieri, de emoţie, pentru aproximativ două ore. Pe scările de la intrarea în instituţie, cei prezenţi la întâlnirea de 60 de ani a Promoţiei 1959 au ţinut să facă o poză de grup, după ce, timp de câteva zeci de minute, şi-au depănat amintiri , s-au îmbrăţişat şi au schimbat impresii.  Au mers, apoi, într-o sală de curs, unde, după ce a sunat clopoţelul, s-au aşezat în bănci şi au aşteptat „strigarea” cataloagelor, fiind vorba de trei clase ale acelui an de absolvire. A fost, ca toate promoţiile de la „Buzeşti”, una de excepţie, cu toţii fiind împliniţi atât profesional, cât şi familial. Unii dintre aceştia au ţinut să vorbească despre anii de liceu şi despre viaţă.Sentimentul a fost că au rămas prieteni şi acum şi nu au uitat perioada adolescenţei.
Amintiri, amintiri …
Fiecare are propria experienţă de viaţă , iar unii ne-au şi împărtăşit din ea. Corneliu Nedelciuc a fost un eminent prof. univ. dr.ing., absolvent al Facultăţii de Agronomie din Craiova şi ne-a spus câteva lucruri: „Au fost cei mai frumoşi ani ai tinereţii noastre. Aici ne-am format ca oameni , iar, din liceu, am rămas cu cea mai frumoasă amintire – colegialitatea. Am ieşit la pensie de la Staţiunea de cercetări agricole de la Caracal şi am dus , de-a lungul timpului, tot ceea ce ne-au învăţat profesorii pe care i-am avut, cu toţii foarte buni”. Ştefan Lalescu a fost licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara. Are aceleaşi amintiri plăcute: „Ni se părea greu, atunci, dar trebuia să ne pregătim la toate materiile, mai ales la matematică, unde am avut un profesor extraordinar –  Răducan Georgescu. Am avut şi directori destoinici, începând cu Valeriu Pisoschi şi terminând cu Dumitru Năstăşel. Tot ceea ce am învăţat la „Buzeşti” mi-a prins bine, fiind director de şcoală şi, după 1989, primar în comuna Sălcuţa, jud. Dolj. Mă mândresc că am absolvit aici şi că am avut asemenea colegi”. Ilie Leu a finalizat, după „Buzeşti”, cursurile Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj – Napoca , Facultatea de Chimie. Acum, după o viaţă plină, s-a reîntâlnit cu prietenii: „Au fost ani incredibili şi măsimz onorat că am terminat aici liceul. Ceea ce am acumulat la acest liceu mi-a prins bine, iar din 1994 am lucrat numai la Mediu”. 
A fost o perioadă grea
Acei ani au fost unii dificili, chiar foarte grei, iar accederea într-un asemenea liceu era aproape imposibilă, dacă nu erai foarte bine pregătit. Erau anii în care, mai ales în mediul rural, se învăţa foarte greu. Despre toate acestea ne-a vorbit Ştefan Brînzan, cel care şi-a legat viaţa de „Fraţii Buzeşti”, fiind, până la pensionare, în 2005, profesor de fizică la acest liceu: „Când am luat la liceu, în 1995, am venit cu căruţa, de la Goicea Mică, să scutim banii de tren. Era ceva extraordinar pentru mine, venit de la ţară, să ajung într-un mare oraş. Pe drumul spre Craiova, la cei 14 ani ai mei, am văzut pentru prima oară calea ferată. Am ales „Buzeşti” deoarece văzusem o clădire cu etaj, or, la noi, la Goicea, nu aveam decât case mici. Vă mai spun că mă distram, când eram singur, cu folosirea întrerupătoarelor electrice şi aprindeam becurile, după ce venisem de la ţară, unde foloseam lampa cu gaz. Acest liceu m-a cuprins pe viaţă”.
Un gând pios pentru cei plecaţi mai devreme
Ieri, de undeva de Sus, îi priveau pe absolvenţii din 1959, prezenţi la întâlnire, atât foştii colegi, cât şi eminenţii lor profesori. Erau acolo cu toţii şi se bucurau de ceea ce vedeau. Pentru ei, foştii colegi au ţinut o slujbă religioasă prin care i-au cinstit aşa cum se cuvine pe cei plecaţi prea devreme dintre noi. Era ceva venit din suflet, iar cel mai bine a spus-o  Mihai Budişteanu, absolvent în 1959: „Am venit aici din iubire pentru colegi, pentru profesori, pentru şcoală. Am vrut să luăm o gură de frumos şi de speranţă, iar gândul nostru pios este şi pentru cei care, acum, ne privesc de Sus”.
Arc peste timp
Generaţia 1959 face parte, ca şi altele, din istoria de la „Fraţii Buzeşti”. Aceasta merge înainte, iar sintetizarea a făcut-o prof.  Carmen Lucia Ştefănescu, actualul director al instituţiei de învăţământ: „Transmit atât omagiul meu, cât şi al manageriatului şi al întregului colectiv de la „Fraţii Buzeşti”. Ne bucurăm când avem în rândul nostru foşti absolvenţi. Vrem să ducem mai departe spiritul buzeştean şi suntem pe drumul cel bun. Faţă de acei ani, acum suntem o adevărată uzină, prin cei 2.500 de elevi înscrişi în toate formele de învăţământ, de la grădiniţă la clasa a XII-a , plus un corp profesoral foarte bine pregătit. Rezultatele sunt de la an la an mai bune, iar obiectivul nostru este să păstrăm cât mai mulţi absolvenţi de gimnaziu de la noi şi la liceu, acum având peste 47%. Încă o dată, omagiul nostru pentru dumneavoastră şi să ne întâlnim sănătoşi şi peste 10 – 20 de ani ”.