Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia /RES/ 67/105 a desemnat ziua de 5 septembrie drept Ziua internaţională pentru caritate. Data de marcare a acestei zile a fost aleasă pentru a comemora trecerea în nefiinţă a Maicii Tereza, care, potrivit ONU, a primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1979, “pentru munca depusă în lupta pentru depăşirea sărăciei şi a nesiguranţei, care constituie ameninţări la adresa păcii”.
Organizaţia Naţiunilor Unite invită toate statele membre şi toate organizaţiile internaţionale şi regionale, precum şi societatea civilă, inclusiv organizaţiile şi persoanele non-guvernamentale, pentru a marca Ziua internaţională pentru caritate într-un mod adecvat, prin încurajarea actelor de caritate, inclusiv prin educaţie şi activităţi de sensibilizare a opiniei publice.
Acţiunile de caritate, cum ar fi voluntariatul şi filantropia, contribuie la crearea unei societăţi incluzive şi mai rezistente. Caritatea poate atenua efectele celor mai grave crize umanitare, asigură, de asemenea, suplimentarea serviciilor publice în sănătate, educaţie, locuinţe şi protecţia copilului. Aceasta ajută la progresul culturii, ştiinţei, sportului, precum şi la protecţia patrimoniului cultural şi natural. De asemenea, promovează drepturile celor marginalizaţi şi defavorizaţi şi face cunoscut mesajul omenirii în situaţii de conflict.
* * *
Maica Tereza, călugăriţă şi misionară, laureată a premiului Nobel pentru Pace, pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, s-a născut la 26 august 1910, la Skopje. Părinţii săi erau de origine albaneză, catolici.
La vârsta de 12 ani a simţit prima chemare către viaţa religioasă, iar şase ani mai târziu, la 18 ani, în 1928, a părăsit oraşul natal pentru a se alătura călugăriţelor irlandeze de Loreto, potrivit www.nobelprize.org.
În 1929, a părăsit Irlanda şi s-a oprit în India, la Darjeeling. A fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de călugăriţele de Loreto. În această perioadă, a învăţat bengaleza şi hindi, potrivit site-ului www.biography.com.
În 1948, a cerut şi a primit acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele din afara Ordinului. Din acel moment, Maica Tereza nu a mai purtat hainele de călugăriţă, adoptând îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari de culoare albă, cu o bordură albastră.
S-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii şi alinând suferinţe, a deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru cei fără adăpost şi a convins autorităţile locale să facă donaţii pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.
În octombrie 1950, a întemeiat, sub numele de Misionarele Carităţii, o nouă congregaţie religioasă în Arhidioceza Calcuttei.
La începutul anilor ’60, au fost trimise surori şi în alte părţi din India, iar în 1965, Misionarele Carităţii a devenit o Familie Religioasă Internaţională, printr-un decret al papei Paul al VI-lea.
În anul 1997, surorile Maicii Tereza erau circa 4.000, prezente în 610 case de misiune, răspândite în 123 de ţări ale lumii, potrivit www.catholica.ro,.
În 1979, a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru întreaga sa operă de caritate.
A murit la 5 septembrie 1997 şi a fost înmormântată în sediul central al congregaţiei Misionarele Carităţii din Calcutta, mormântul său devenind în scurt timp loc de pelerinaj pentru creştinii din lumea întreagă.
La 4 septembrie 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Biserica Romano-Catolică, în cadrul unei ceremonii oficiate de către papa Francisc în Piaţa Sfântul Petru din Roma. (Sursa: Agerpres)
