Istoria, o poveste care merge mai departe, prin ceea ce fac adolescenţii

0
224

vacutŞcoala craioveană scoate copii cu rezultate meritorii, unele peste ceea ce se spune despre procesul de învăţământ. Nu mai vorbim de ceea ce s-a obţinut la Olimpiadele Internaţionale, la discipline ştiinţifice (matematică, informatică, biologie, chimie), ci se poate discuta de ceea ce ţine de structura noastră, ca neam. Copii care, contrar aşteptărilor, nu urmează cursuri liceale la „uman”, venind de la „real”, s-au „bătut”s cu elevi din toată ţara şi au arătat că la Craiova se învaţă carte, istoria fiind o carte deschisă, pe care, dacă nu o citeşti sau sari peste rânduri, îţi rezervă surprize şi te poate face să greşeşti, dacă nu îi iei în seamă lecţiile şi persişti în greşeală. Unul dintre aceşti tineri s-a destăinuit şi, plin de speranţe, consideră istoria drept un hobby, dar cât se poate de bine pus la punct.

În ultimii ani, să zicem 20, dacă nu mai mult, o ţară întreagă trăieşte într-o atmosferă plină de venin, una în care nimeni nu mai ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă. Istoria pare ceva desuet, domnitori, evenimente şi tot ceea ce ţine de trecut sunt băgate undeva la index, tineri şi maturi nemaiştiind de unde provin şi, cu atât mai puţin, încotro se îndreaptă. Din fericire, mai există şi cadre didactice care încearcă să le insufle istoria copiilor. «Dacă mă uit pe rezultate, pot spune că, la Dolj, avem realizări, cel puţin în ultimii cinci ani. Istoria trebuie cunoscută de toţi, asta şi încercăm să le arătăm copiilor. În sesiunea de vară de Bacalaureat, am avut, la această disciplină, un procent de promovabilitate de aproape 95% (94,94 – n.r.), cu 65 de note maxime. Pe segmentul destinat elevilor, Olimpiada Naţională, avem mai multe premii obţinute, iar unul dintre copii a susţinut, în urmă cu două săptămâni, la Galaţi, o lucrare foarte grea, premiată cu menţiune. Ne mândrim cu distincţiile obţinute:  Robert Văcuţă – locul II la Olimpiada Naţională de Istorie, Andreea Macamete – menţiune, ambii de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, îndrumător prof. Nori Cadea; Ştefania Stoica (tot de la „Fraţii Buzeşti” – coordonator prof.  Florina Burcă) – premiul special; Elena Andrei şi Ana Buzatu  (Colegiul Naţional „Elena Cuza”), cu mentori prof. Corina Andriescu, respectiv Irina Milotinescu – menţiune la Concursul Naţional de Cultură şi Civilizaţie, la care, aşa cum am amintit, se adaugă Robert. Aş mai dori să mai spun ceva: se vede o apetenţă pentru istorie, venită din partea unor elevi care sunt la „real”, ceea ce înseamnă că este o poveste frumoasă, dusă mai departe. Din punctul meu de vedere, mi-aş dori ca, cel puţin la postul public de televiziune, să fie cât mai multe emisiuni tematice. În fond, cine nu îşi ştie istoria riscă să repete greşelile» , a precizat prof  Traian Dorobanţu, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj.

Un hobby cât o viaţă

Până să-l cunoşti pe Robert Văcuţă, te gândeşti la un tocilar, care nu ştie decât să fie cufundat cu nasul în cărţi sau, mai modern, prin tastele calculatorului. Nimic din toate acestea. Este un băiat plin de viaţă, are 16 ani şi se bucură de tot ceea ce îi dă fiecare zi. «Pentru mine, istoria este  hobby. Pur şi simplu, îmi place. De când eram mic, m-am obişnuit cu această poveste, cu atât mai mult cu cât părinţii mei sunt şi ei pasionaţi şi-i auzeam vorbind despre voievozi şi evenimente. Eu trăiesc din plin această pasiune şi nu mi se pare nimic greu. Sunt, este adevărat, la o clasă de „real”, îmi doresc să urmez cursurile Facultăţii de Medicină, însă nu voi renunţa niciodată la această pasiune. În urmă cu două-trei săptămâni, m-am prezentat, în cadrul unei sesiuni naţionale de referate, cu o lucrare, tema fiind oricum stabilită dinainte, cu subiectul „Propaganda în Primul Război Mondial”. Mie chiar îmi plac astfel de provocări şi sunt pasionat de orice secret, care, aşa cum se ştie, are aura sa de mister. Chiar dacă îmi doresc să urmez cursurile Facultăţii de Medicină, istoria îmi va fi aproape şi voi participa li la concursuri. Nu pot să nu mulţumesc profesoarei mele,  doamna Nora Cadea, deoarece m-a ajuta foarte mult şi nici nu cred că reuşeam fără sprijinul său”, a precizat Robert Văcuţă, un tânăr prin care încercăm speranţa…

Avem dreptul la speranţă

La rândul său,  Nora Cadea, coordonatoarea adolescentului, a fost dispusă la dialog şi, atât cât i-a permis timpul, ne-a menţionat: „Cred că acest copil, ca şi cei pe care i-am pregătit, să nu o uităm pe Andreea Macamete, ne dau dreptul la viitor. Robert a avut o temă foarte grea, pe care s-a ambiţionat să o ducă mai departe. Finalizarea ne-a făcut mândri pe toţi, deoarece este foarte greu pentru un elev de liceu să se documenteze cu privire la Primul Război Mondial şi să mai şi realizeze o lucrare, pe care să  prezinte.  Gândiţi-vă ci şi el şi alţii vin, nu de clase de „uman”, ci de la „real”. Cu aceşti tineri, sunt convinsă că putem merge mai departe, iar, ca o completare, mai sunt copii care  învaţă istoria şi vor să-şi etaleze cunoştinţele”.