Ditrău, o comună, parcă, dintr-o altă lume!

0
44
Povestea este de acum cunoscută, din relatările media: doi srilankezi –Vergamage Don Prasanna (22 ani) şi Amarasiga Archchilage Maninda (49 ani)-, angajaţi ca brutari la o fabrică de pâine din Ditrău, jud. Harghita, sunt subiectul unui scandal excentric, provocat de prezenţa lor în localitate. Sâmbătă, aproximativ 300 de persoane s-au strâns la Casa de Cultură din Ditrău, în prezenţa primarului Puşkaş Elemer, a preotului catolic Birok Karolli, pentru a protesta la prezenţa brutarilor srilankezi în comuna lor, invocând sindromul drobului de sare, mai exact posibilitatea ca în câţiva ani, un sfert din casele localităţii să fie locuite de oameni de culoare. Unii dintre cei care au luat cuvântul, şi nu au fost puţini la număr, au invocat pericolul aducerii virusului, întrucât China are graniţă cu Nepalul, deşi Nepalul e destul de departe de Sri Lanka, trebuind traversată India, care nu e deloc mică. S-au spus vrute şi nevrute, ocultându-se, din neinformare, că vreo 80 de români, lucrează nestânjeniţi în Sri Lanka. În final, deputatul UDMR Bende Sandor, din zona Gheorghieni, prezent la adunarea populară, a admis că întreg conflictul s-a deteriorat, prin provocări aiuritoare, că de fapt nemulţumirile fuseseră generate de patronii fabricii de pâine. Fără a spune lucruri deosebite, a condamnat tendinţele xenofobe, în care a basculat întreaga tevatură, iar IPJ Harghita a deschis, se spune, un dosar pentru incitare la ură sau discriminare. În semn de protest, localnicii au ameninţat că nu vor mai cumpăra pâine de la fabrica din localitate, chiar dacă îi recunosc excelenta calitate. Disperaţi, patronii fabrici, Kolo Katalin şi soţul acesteia au declarat că brutarii srilankezi rămân angajaţi pe mai departe, în schimb nu vor mai aduce, în următoarele 6 luni, pe cei cinci srilankezi, cum intenţionau, completarea personalului urmând a fi făcută din rândul localnicilor. Sigur că au intervenit şi reprezentanţii PNL şi PSD din Harghita, care şi-au calibrat adecvat mesajele, menţionând că în Europa secolului XXI manifestările de genul celor de la Ditrău sunt anacronice în condiţiile în care nu puţini români, de toate etniile, emigrează. Lipsa forţei de muncă determină firmele private şi la noi să apeleze la muncitori străini. Chestiunea e sensibilă, într-un context, aşa cum este cunoscut, învolburat. Site-ul „PressOne” a pus într-un fel punctul pe „i”: propaganda anti-imigraţie a guvernului maghiar de la Budapesta s-a extins. Se poate discuta pe această temă. Faptul că srilankezii sunt dintr-o altă cultură, total diferită este adevărat, dar realitatea că administratorii unei firme private sunt cenzuraţi, de o comunitate extream de suspicioasă, în alegerea angajaţilor, surprinde profund. Srilankezii aveau de bună seamă forme legale de intrare în ţară şi de rămânere pe teritoriul acesteia. Cu alte cuvinte, dacă aveau probleme, acestea erau de altă natură. Enclavizarea unei localităţi, precum Ditrău, din judeţul Harghita, sugerează o mostră pură de rasism anacronic, iar angajaţii srilankezi sunt doar subiecţii unui scenariu invizibil, în ceea ce s-a întâmplat. O observaţie realmente întemeiată au avansat cei de la „Cotidianul”: faptul că în procesul de frământare a aluatului sunt vizibile neregulile igienice, supărătoare, nu a trezit revoltă, în schimb, dezbaterile au fost despre… culoarea pielii. Cazul Ditrău nu face bine imaginii României, în spaţiul UE. Prin lipsa de tact a autorităţilor locale, şi chiar a liderilor UDMR, care puteau proba un plus de supleţe în discuţia cu primarul localităţii, spre a preveni circul sordid, derulat. Mai exact, de o asemenea întâmplare – izolată, e drept-, România, ca ţară membră UE, nu avea nevoie. Fiindcă Ditrău este privit acum ca un pol al rarismului est-european, unde un preot creştin întreţine făclia ignoranţei, neavând habar cel puţin de mesajele Papei Francisc.