Rast: Când bătaia de joc faţă de oameni n-are limite

În discuţie sunt 362 ha teren agricol, adjudecate fraudulos de SN Plafar Bucureşti SA, prin Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor (Seria M03, Nr.11431), emis la data de 31 octombrie 2000 de Ministerul Industriilor şi Comerţului. Mai exact, în ultimele zile de guvernare a CDR. Invocându-se anacronic o hotărâre a Guvernului, nr.834/1991, privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital de stat, care nu viza altceva decât sedii (curţi-construcţii) cu suprafeţele aferente, nu şi terenurile din extravilan, administrate anterior, s-a pus „laba” fraudulos pe suprafaţa de 362 ha aparţinând răstenilor. De altfel, pe mandatul de director al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, deţinut de ing. Maria Băsescu, aceasta menţiona expres într-o adresă remisă Comisiei locale Rast de aplicare a legilor fondului funciar, că „instituţia noastră nu a emis avize pentru întocmirea documentaţiei în baza HG 834/1991 privind atestarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, ci numai pentru terenuri neagricole cu categoria de folosinţă «curţi-construcţii» (…) Documentaţia privind atestarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru SN Plafar SA, anexată de dumneavoastră la solicitarea depusă, nu se găseşte înregistrată în arhiva OCPI Dolj, întrucât nu a fost recepţionată şi avizată de instituţia noastră în condiţiile legii. Din studierea materialului prezentat de dumneavoastră a rezultat că în locul OCPI documentaţia a fost avizată şi recepţionată de Oficiul Judeţean de Studii Pedologice şi Agrochimice Craiova, contrar prevederilor HG 834/1991, această instituţie neavând nici o calitate în acest sens”. Mai mult, anterior, printr-o altă adresă trimisă Primăriei Rast, pe mandatul de director al Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Dolj, ing. Marian Popescu, se preciza: „Societatea Naţională Plafar SA nu a înaintat spre avizare documentaţia întocmită în baza HG 834/1991 la OJCGC Dolj”. Mai clar de atât, nici nu se putea. Şi totuşi, „s-a lucrat cu înţelepciune”, dar şi complicităţi, după cum vom demonstra.

În 1977, reprezentanţii administraţiei publice de stat se exprimau clar şi concis

Prin Decizia nr.72/30 martie 1977 a Consiliului Popular al Judeţului Dolj, în legătură cu înfiinţarea Întreprinderii Plafar Craiova, se prevedeau clar şi concis următoarele: „În temeiul (…) se transmite din administrarea Întreprinderii pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor Dolj, în administrarea Întreprinderii Plafar Craiova, terenul arabil în suprafaţă de 362 ha situat pe teritoriul comunei Rast, destinat plantelor medicinale. Întreprinderea pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor Dolj şi Secţia control, administraţie locală de stat şi secretariat vor duce la îndeplinire această decizie”. Semna ca preşedinte al Consiliului Popular Dolj Petre Preoteasa (vezi facsimil). Administraţia publică locală de stat comunistă opera, după cum se observă, cu termeni adecvaţi: „transmiterea din administrarea (…) în administrarea (…)”. Terenul în discuţie aparţinuse răstenilor înainte de colectivizare şi acest lucru era de netăgăduit. A fost redemonstrat şi ulterior, dar… inoperant.

Două expertize tehnice judiciare spun acelaşi lucru

Şi raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Marian Popescu în 2003, şi cel întocmit de ing. Ioana Ion în octombrie 2007, la solicitarea instanţelor, ambii experţi tehnici judiciari specializaţi în topografie, cadastru, geodezie au avut un numitor comun: în perioada 1962-1977, terenul în cauză a făcut parte din suprafaţa Cooperativei agricole de producţie „Drumul socialismului” – Rast. Conform planurilor topografice, întocmite la scara 1/5.000, şi a tabelelor anexă la planurile eliberate de Arhivele statului, se menţiona expres că suprafaţa extravilană a fost proprietatea cetăţenilor comunei Rast, care îl revendică îndreptăţit pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Chiar dacă nu întreaga suprafaţă de 362 ha este de o fertilitate ridicată, aspectul acesta era irelevant, destinaţia fiind de islaz comunal.

Când secretarul primăriei „lucra” împotriva… comunei

La Rast s-au întâmplat multe evenimente învolburate după 1990. Cu dramatismul lor. Când actualul edil, Iulică Silişteanu, a părăsit pentru o vreme funcţia de primar, organizându-se alegeri anticipate, lumea comunei a ales-o pe soţia acestuia, Ersilia Silişteanu, în funcţia vacantată. La 5 octombrie 1994 (vezi facsimil), secretarul primăriei, Vladimir Costencu, semna „de capul lui” o adresă către Plafar, ferma Rast, prin care preciza: „Vă facem cunoscut că vi s-au repartizat parcelele de teren în suprafaţă de 365,62 ha”. Cum mai eliberase şi actualul OCPI Dolj prin director ing. Constantin Teodorescu o adresă „la două capete” despre care am menţionat într-un număr anterior al cotidianului nostru, nedumerirea care stăruie este dacă erau „pe mână” sau erau de-o superficialitate bolnavă. O mai mare neghiobie, în detrimentul oamenilor comunei, nu se putea comite. Fireşte, într-o corectă logică a lucrurilor o astfel de adresă trebuia să aibă şi semnătura primarului, prin Legea 18/1991 desemnat preşedintele Comisiei locale de fond funciar. Numai că aceasta… lipsea. Putea secretarul Primăriei Rast să efectueze o lucrare tehnică, de stabilire a unui amplasament, fără consultarea membrilor Comisiei locale de fond funciar? Şi s-a putut!

Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor n-a avut timp de… mărunţişuri

După apariţia Legii 247/2005, dar chiar şi înaintea acesteia, prin prevederile Legii 1/2000, situaţia litigioasă de la Rast putea fi rezolvată. Doar că preocupările Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor erau cu totul altele. Şi o vreme prefect de Dolj a fost chiar Ion Călin, din acelaşi partid cu actualul primar al comunei Rast. După ce Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor (Seria M03, Nr.11431), emis la data de 31 octombrie 2000 de Ministerul Industriilor şi Comerţului, era în vigoare. Mai mult, la 26 aprilie 2010 se mai emite un Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor (Seria M03, Nr.11431), pentru SN Plafar SA, în temeiul HG 1634/2009, de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, pentru suprafaţa de teren de 15.855 mp, înregistrată sub nr.533/8.02.2010 la OCPI Dolj. Să revenim la comisia judeţeană, obsedată în ultimii ani de destructurarea SCDA Şimnic, pentru satisfacerea intereselor unor samsari imobiliari prin tot felul de aranjamente obscure. Nu s-a mai ţinut seama de nici o lege, şi de-aia s-a şi întâmplat ceea ce bine se ştie. La Rast s-a ajuns, în schimb, la absurditatea incredibilă ca Agenţia Domeniilor Statului (ADS) – lăsăm de-o parte SN Plafar SA – să administreze terenurilor fostei IAS Rast (Agrolactis), în suprafaţă de 402,10 ha, pe care le-a concesionat unei firme străine, pentru o perioadă de 20 de ani şi o redevenţă realmente modică (425 kg grâu/ha/an pentru terenul agricol şi respectiv 6 kg grâu/ha/an pentru terenul neagricol). Modic e un eufemism. Comuna fiind obligată la exproprieri de terenuri din raţiuni de utilitate publică, la strămutare, pentru care trebuie să plătească acum sume exorbitante, în absenţa oricărei posibilităţi de compensare. Oricum am întoarce discuţia, „cazul Rast” este unul deosebit şi, în acelaşi timp, o mostră de iresponsabilitate deplină a celor care de-a lungul timpului au făcut parte din Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Şi i-a durut în pălărie de… oameni. Cărora li s-a cerut doar votul la alegeri.