Lui Daum nu i-a fost de ajuns să ne păcălească, a vrut să ne şi umilească. E singurul antrenor cu care România a jucat din ce în ce mai prost, de la meci la meci. Senilul german ne-a făcut să-l regretăm pe Tata Puiu şi să ne fie dor de Piţi, iar spre finalul campaniei pur şi simplu îşi bate joc de noi!
Ori e senil, ori a vrut o reva
nşă peste decenii. În al doilea război mondial, am fost alături nemţi să cucerim Rusia, iar noi am trădat când nu prea mai erau „şanse de calificare”. Acum, ne-am aliat cu neamţul să ajungem în Rusia, la al 21-lea Mondial, dar Daum a întors armele imediat. Ne-a sabotat din start, dar noi l-am suportat până când am atins umilinţa maximă. N-am jucat nimic, n-am avut rezultate, atmosfera e infectă, sunt conflicte între jucători, suporteri, mass-media, dar mustăciosul senil e tot acolo, pe bancă şi ne sfidează. Zâmbeşte malefic şi ne mai şi ia la mişto. Lewandowski ne-a dat câte goluri nu dă nici la antrenamente, n-am bătut nici Kazahstanul, cu danezii n-am avut niciun corner acasă la noi, Muntenegru, o ţară puţin mai mare ca Doljul, căreia îi administram din mers un 4-0 în drum spre Euro 2008, acum ne-a dominat net şi ne-a bătut pe merit. Am învins decât biata Armenie, dar fără armonie. Moţi şi Maxim i-au înjurat birjereşte pe suporteri, iar, ca premiu, Daum i-a aruncat în primul „11” la Podgorica. Trebuia ca umilinţa să fie completă. Oricum, cu Daum jucătorii evoluează parcă din obligaţie, nu cu sufletul, nu de plăcere.
Într-un meci în care România nu mai avea nimic de pierdut (e adevărat, nici prea multe de câştigat, poate decât unele de păstrat, gen un dram de onoare), Daum a trimis pe teren nu mai puţin de 4 fundaşi centrali! Şi nu nişte stoperi oarecare, nuuuuuuu! Numai unul dintre ei, Moţi, cel cu înjurăturile, este titular la echipa de club, restul stau pe bancă la echipele de club. Daum a început cu Găman, rezervă la Karabuk, cu Toşca, de care Betis se chinuie să scape şi poate şi cu Chiricheş, care joacă numai când Albiol sau Koulibaly sunt odihniţi de Sarri. Săracu’ Valerică Găman n-a mai jucat nici pe postul său în Turcia şi Daum l-a aşezat la mijloc, fiindcă neamţul şi-a dat seama prea târziu că nu mai are închizători, după suspendarea lui Pintilii şi accidentarea lui Bicfalvi.
Cu toţi cei 4 stoperi ai noştri, Beciraj şi Jovetic s-au jucat prin careul nostru. Cei din Crna Gora au dat şi gol, dar l-a anulat vechiul nostru amic, arbitrul Craig Thomson. Cu noi, scoţianul n-a fost deloc zgârcit. Ne-a calificat la Europene, refuzând să dea penalty pentru finlandezi la Bucureşti şi să-l elimine pe Dragoş Grigore. Acum, le-a anulat muntenegrenilor un gol pentru ofsaid pasiv, trecând peste asistent, în timp ce Jovetic celebra deja reuşita. În prima repriză, tricolorii n-au călcat în careul gazdelor, iar Daum s-a bucurat şi n-a făcut nicio schimbare la pauză. Nici în repriza a doua n-am jucat fotbal, am încercat numai să-i încurcăm pe muntenegreni. Până la urmă Jovetic ne-a mai marcat un gol şi nici arbitrul Thomson nu s-a mai putut opune. S-a terminat campania pentru noi şi singurul lucru bun e că scăpăm de Daum. Auf wiedersehen, clovnule! Ia-l şi pe Burleanu cu tine!
Muntenegru – România 1-0
A marcat: Jovetic 76.
Muntenegru: D. Petkovic – A. Marusic, Savic, Tomasevic, F. Stojkovic – M. Ivanic (Mugosa 70), N. Vukcevic – M. Jankovic (Jovovic 84), S. Jovetic, M. Vesovic – F. Beciraj (Zvertovic 90). Selecţioner: Ljubisa Tumbakovic.
România: Tătăruşanu 5 – Benzar 5, Chiricheş 4, Moţi 5, Toşca 4 – Găman 5 (Hanca 81), R. Marin 5 (Stanciu 64) 5 – Chipciu 4, Maxim 4, Stancu 4 – Fl. Andone 4 (Băluţă 64) 4. Selecţioner: Christoph Daum.
Arbitru: Craig Thomson (Scoţia) 8.
