Francezii adoră adulterul, rămân ahtiaţi după spumoasele cancanuri amoroase ale politicienilor, mai ales când aceştia ajung la Elysee. Jacques Chirac, pentru care „plictiseala zbura în escadrile”, Nicolas Sarkozy şi acum Francois Hollande, toţi adevăraţi crai, să nu-l omitem pe Francois Mitterrand, se regăsesc într-o adevărată colecţie de iubăreţi. Cartea ex-companioanei preşedintelui Franţei, Valerie Trierwailler, care apare astăzi în librării, editată la „Arene” din Germania, în cel mai mare secret, sub titlul „Merci pour ce moment”, într-un tiraj de 200.000 de exemplare, poartă pe coperţi o bandă cu menţiunea „tot ce am scris este adevărat”. Valerie Trierwailler a petrecut nouă ani alături de Francois Hollande. Pentru Elysee, scenariul e sumbru: creşterea economică întârzie să apară, şomajul a crescut, din cauza frondei unor miniştri socialişti a fost necesară o remaniere. Lovitura e atât de năprasnică pentru imaginea preşedintelui francez, şi aşa insondabil, încât e dificil de anticipat ce va urma. Relaţia lui Valerie Trierwailler cu Francois Hollande dura din 2005, doi ani mai târziu survenind şi despărţirea oficială a actualului preşedinte de Segolene Royal, cu care avea patru copii. În 2010 era oficializată relaţia Francois Hollande – Valerie Trierwailler, care, la rândul său, divorţa de soţul său Denis, angajat la „Paris Match”. În 2012, Prima Doamnă, ne-măritată, trimitea un mesaj pe Twitter de susţinere a adversarului lui Segolene Royal la alegerile legislative în circumscripţia La Rochelle, Olivier Falorni, şi provoca un seism în familie. În fine, la începutul anului în curs, Francois Hollande anunţa, după publicarea unor fotografii cu actriţa Julie Gayet, ruperea oricărei legături cu Valerie Trierwailler. Unele pasaje mai incitante din eseul de 300 de pagini au apărut ieri în „Paris Match”, unde autoarea colaborează la o rubrică de critică literară şi mare lucru nu dezvăluie. Se fac destăinuiri siropoase despre viaţa intimă, despre o relaţie minată de gelozie şi putere, cu dragoste pasională, posesivă şi toate ingredientele, până la destabilizarea delicioasă. O naraţiune despre dragoste şi… disperare. Într-un fel, cum s-ar spune în folclorul autohton, Valerie Trierwailler „se dezbracă de caracter”, sub justificarea teribilei decepţii trăite la vestea despărţirii. Dar pentru şeful statului francez, lectura se anunţă o adevărată consternare, fiindcă pentru el nu există viaţă privată. Moralmente, demersul lui Valerie Trierwailler n-are nici o justificare, mai ales că a fost doar partenera vremelnică a lui Francois Hollande şi nu soţia acestuia. Confecţionând o bombă literară, într-un tensionat context politic intern, cu destui actori, dincolo de protagonist, încasează o frumoasă sumă de la editura „Arene” şi demonstrează angoasele „stângii de caviar”. Că totu-i de vânzare, asta nu se mai pune. În orice caz, o observaţie este certă: nescutită de vorbe deşucheate nu va rămâne în presa franceză nici Valerie Trierwailler. Va rămâne însă cu banii. Revanşa unei regine ofensate nu este altceva decât o bombă politică şi sentimentală.
