Unii chiar sunt buimaci

0
388

Povesteşte Adriana Săftoiu, cu rafinat har, în cartea sa de memorii “Cronică de Cotroceni” (Ed. Polirom, 2015) o întâmplare, din vremea în care era consilier prezidenţial, şi referirea vizează o conferinţă de presă, la încheierea vizitei preşedintelui Traian Băsescu în China. Eram în ultima decadă a lunii martie 2006. Un incident neprevăzut a fost greu de surmontat: un ziarist din delegaţie l-a întrebat pe Traian Băsescu, aflat repetăm în China, când condamnă comunismul. Stupoare din partea tuturor. Era prea mult şi pentru cei mai anti-comunişti din delegaţie. În avion, narează Adriana Săftoiu, preşedintele s-a dus glonţ în compartimentul ziariştilor şi l-a făcut “nărod” pe ziaristul respectiv (Mircea Marian) şi l-a întrebat cum a putut să pună acea întrebare. Cam lungă introducerea pentru ceea ce vrem să spunem: China nu era pe Axă, dar nu era nici Germania cancelarului Gerhard Schroder, şi nici Franţa lui Jacques Chirac. Deunăzi, deputatul liberal de Timiş, Pavel Popescu, s-a dorit luat în seamă şi a scris pe pagina sa de Facebook ce i-a trecut şi lui prin cap: “Vă anunţ că în următoarele zile voi depune un proiect legislativ prin care cer Blocarea tuturor investiţiilor companiilor chineze în domenii denumite strategice pe următorii 10 ani şi Condiţionarea strictă a lor, în alte domenii pe teritoriul statului român. Partidul comunist chinez nu poate cumpăra România. Pentru că România urăşte comunismul şi iubeşte democraţia”. Citatul este doar o parte din creaţia politică a deputatului de Timiş, Pavel Popescu, licenţiat în ştiinţe economice. Care fireşte crede că poate debita ce năstruşnicii doreşte fiindcă “iubeşte democraţia”. Numai că în ziua scremutului său text de pe pagina de Facebook ajungeau în România cu o cursă Tarom 200.000 de măşti FFP2 din China prin firma Unifarm SA, distribuite spitalelor care gestionează cazurile confirmate cu noul coronavirus. Sunt aşteptate şi alte transporturi conţinând achiziţii realizate de compania naţională Unifarm SA. Dan Tomozei de la “Radio China International” scrie aşa pe blogul său: “În timp ce Franţa, Marea Britanie, Belgia, Germania, SUA nu au rezerve în a cere şi accepta ajutorul Chinei, uite că se găseşte o ţară care nu se “milogeşte” şi nu cade în noua capcană a istoriei: România. Care parcurge o perioadă de confuzie a valorilor şi prietenilor, o boală ruşinoasă, la modă”. Dan Tomozei ştie ce vorbeşte. Pentru deputatul liberal Pavel Popescu doar două titluri din “La Libre Belgique”, ambele legate de regele Philippe care s-a întreţinut prin telefon cu preşedintele chinez Xi Jinping. Suveranul a mulţumit interlocutorului pentru cooperarea cu China în chestiunea pandemiei şi pentru mareriale medicale provenite din China. “Le Monde”, titrează astfel, cu referire la coronavirus: “Toute la planete cherche achter des masques de protection en Chine”. China şi Franţa au un pod aerian pentru 600 de milioane de măşti. Să revenim, deşi după părerea lui Napoleon Bonaparte “în politică prostia nu e un handicap”. Nu extindem discuţia pro sau anti democraţie occidentală vs. pro sau anti comunism capitalist asiatic. Trebuie să fim atenţi şi la ceilalţi, la modelele economice, culturale, societale. Americanul Robert Kagan, soţul Victoriei Nuland, ideologul neo-conservatorilor, un stilist al analizei politice în cartea sa “The World American Made” făcea următoarea constatare, surprinzătoare la un fost partizan al democratizării în forţă. “Mai ales în perioade dificile oamenii tânjesc de asemenea după securitate şi ordine. (…) O realitate pe care autocraţiile o furnizează deseori mai bine dacât democraţiile”. România nu are o cotă internaţională notabilă. Pe parchetul politicii internaţionale suntem mai degrabă nesiguri, indiferent de fluiditatea contextuală. Cu China însă trebuie să fim atenţi, în orice demers pripit. Din mai multe motive, inclusiv de recunoştiinţă deplină. În 1968, Beijingul ne-a fost alături; în 1977 după cutremur Bucureştiul a primit cel mai substanţial ajutor internaţional nerambursabil în bani din partea statului chinez; 20 de ani mai târziu, în 1997, China comunistă a oferit României capitaliste un depozit bancar ce a contribuit la evitarea falimentului tinerei şi fragilei noastre democraţii. Chinezii nu vin peste noi, de acest lucru poate fi convins deputatul liberal Pavel Popescu care are nevoie de urgentă carantină de democraţie. Fiindcă modul lui de gândire este anti-democratic în numele democraţiei. Peste noi nu vin chinezii, vine marea tehnologie stăpânită de chinezi. Prezentă în spaţiul global, China este partener principal de importuri pentru 35 de ţări şi alte 30 de ţări pentru export, mărturisea de dată recentă fostul ambasador al României, Viorel Isticioaia-Budura.