Kievul pierde controlul Crimeei şi rămâne în pragul catastrofei

Premierul polonez Donald Tusk a intuit exact când a afirmat că, odată cu încheierea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, Vladimir Putin se va ocupa şi de Ucraina. Şi mai adăugăm acum că revanşa lui Vladimir Putin la victoria pro-occidentalilor la Kiev, şi recunoaşterea acesteia de marile cancelarii, nu se va opri la ocuparea peninsulei Crimeea – majoritar rusofonă – şi vor urma tulburări şi în alte zone, cu populaţie rusă predominantă, din estul şi sudul Ucrainei. Numai că va proceda metodic, pas cu pas. De luat în seamă şi citit într-o cheie aparte trebuie procedat cu comunicatul guvernului german referitor la dialogul telefonic Angela Merkel – Vladimir Putin, care cuprinde sintagmele „grup de contact”, „comisie de anchetă”, „dialog politic” în medierea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Pe linie diplomatică, Germania lucrează cu Statele Unite şi, duminică seara, Angela Merkel s-a întreţinut cu preşedintele Barack Obama. Potrivit New York Times, Angela Merkel s-ar fi confesat referitor la Vladimir Putin că este „într-o altă lume”. Discutabilă afirmaţie inserată de New York Times. Corectă observaţia preşedintelui Traian Băsescu când afirmă că „apariţia unui nou conflict îngheţat, localizat în Crimeea, ar putea accentua instabilitatea regională şi apariţia de tensiuni, ceea ce ar conduce la conflicte armate”. Vladimir Putin ştie că vulnerabila Ucraină, în formatul ei teritorial actual, nu are şanse să adere la Uniunea Europeană sau la NATO, indiferent de entuziasmul discursului noilor „lideri” de la Kiev – validaţi de Maidan, fiindcă structurile NATO nu pot integra o ţară cu trupe ruseşti staţionate pe teritoriul care aderă. Crimeea este o veche provincie rusească, reataşată de Hrusciov Ucrainei în 1954. Populată covârşitor cu etnici ruşi. Ucrainenii şi tătarii sunt minoritari. Recuperarea Crimeei cu totul e o doleanţă minimă, rezolvată rapid. Numai naivii îşi pot imagina că Moscova va accepta să vadă posibile instalaţii NATO montate la Ialta, unde, la sfârşitul războiului, Stalin împărţea lumea cu aliaţii. Acţiune revizionistă? Şi da, şi nu. Lucrurile nu sunt deloc simple. Inclusiv la nivel discursiv. Când occidentul bombarda Serbia, era intervenţie umanitară, când Putin desfăşoară trupe, e declaraţie de război. În discuţie revine precedentul Kosovo. Criza este gravă, cea mai gravă pe care a cunoscut-o Europa, şi cere răspunsuri politice ferme şi clare. Ieri, în 2008, Georgia. Astăzi, în 2014, Ucraina. După Afganistan (1979), Cehoslovacia (1968), Ungaria (1956), RDG (1953). Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a acuzat, luni, în faţa Consiliului Drepturilor Omului, la ONU, noul guvern ucrainean, de măsurile luate împotriva minorităţilor din Ucraina. Radicalii continuă să controleze oraşele. El a vorbit despre interzicerea limbii ruse, învingătorii intenţionând să utilizeze victoria lor pentru a ataca drepturile omului. Rusia nu consideră autorităţile de Kiev drept legitime, şi în consecinţă nu va negocia cu ele. Deşi presupunem că acestea intenţionează denunţarea Acordului de la Harkov semnat în 2010, privind staţionarea flotei la Marea Neagră până în 2042. De asemenea, Rusia a mai anunţat lansarea unui mandat de urmărire contra şefului filialei Mişcării Naţionaliste Ucrainene (sectorul drept), Dymitro Iaroch, care s-a aflat în prima linie a confruntărilor de la Kiev, sub acuzaţia de „incitare la terorism în Rusia”. Interesantă este şi reacţia Chinei şi într-o conversaţie telefonică între Serghei Lavrov şi  omologul său, Wang Yi, s-a subliniat „larga concordanţă de vederi între Rusia şi China privind situaţia din această ţară”. Deocamdată, NATO a invitat Rusia şi Ucraina la dialog printr-un comunicat de presă, după reuniunea de urgenţă, de opt ore, a celor 28 de ambasadori. Inclusiv secretarul său general, Anders Fogh Rasmussen, a invitat Rusia să ordone retragerea trupelor desfăşurate în Ucraina şi să se abţină de la intervenţii dezavantajoase. Occidentul caută o ieşire din cel mai grav conflict cu Moscova după războiul rece. Militarii ruşi îi blochează pe cei ucraineni în unităţile acestora din peninsula rusofonă, din sudul Ucrainei, unde staţionează flota rusă la Marea Neagră. Şi o lovitură dură pentru noile autorităţi de la Kiev: şeful Marinei ucrainene, amiralul Denis Berezovschi, s-a predat autorităţilor ruse din Crimeea, livrând cartierul general din Sevastopol forţelor ruse, chiar a doua zi după nominalizarea sa de preşedintele interimar Oleksandr Turcinov. Potrivit media ruse, a defectat şi nava Amiral, fregata Hetman-Sahaidachny. Informaţie dezminţită de ministerul ucrainean al Apărării. Potrivit canalului Russia Today, fregata a refuzat să urmeze ordinele guvernului de la Kiev şi a arborat pavilionul rus. Tensiunile existente între cele două câmpuri armate din Crimeea n-au condus până acum la confruntări. Duminică seara, o explozie puternică s-a auzit în tot oraşul Simferopol, capitala Crimeei. Ceea ce se recunoaşte deschis este că armata rusă stăpâneşte punctele-cheie din peninsulă. Şi o ultimă observaţie: convingerea Bruxelles-ului că „parteneriatul oriental”, proiect de asociere economică de a atrage într-un singur corp şase foste republici sovietice (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina), ar putea fi o reuşită s-a dovedit exact invers. Mai mult, a atacat interesele Moscovei, promotorii proiectului, Polonia şi Suedia, l-au iritat pe Vladimir Putin, niciodată un naiv politic. Ex-colonelul KGB menţine o relaţie aparte cu Berlinul şi cea mai clară dovadă este că Mikhail Khodorkovsky a fost eliberat din închisoare la intervenţia lui Hans Dietrich-Genscher, fost ministru german de Externe până la căderea zidului, şi Alexander Rhar, director de cercetări în Forumul germano-rus.