WikiLeaks dezvăluie industria spionajului de masă

0
64

Site-ul lui Julian Assange publică 287 de documente, care introduc în cauză 170 de companii care se ocupă cu supravegherea electronică, ce lucrează inclusiv cu regimurile totalitare. Cu patru zile înainte de stabilirea, de către justiţie, a posibilităţii unui apel la Curtea Supremă din Marea Britanie, unde se va reanaliza eventuala extrădare în Suedia, de acum decisă, Julian Assange a administrat o nouă lovitură. Apărător al libertăţii informatice, el a dezvăluit, joi, la Londra, un dosar exploziv, pe site-ul WikiLeaks, consacrat supravegherii electronice a cetăţenilor. „Supravegherea în masă a devenit, de zece ani, o industrie internaţională, care vinde serviciile sale inclusiv dictatorilor, pentru spionarea populaţiei” a denunţat Assange într-o conferinţă de presă. „Cine are aici un IPhone, un BlackBerry sau utilizează Gmail?”. O pădure de mâini s-a ridicat dintr-odată. „Ei bine, voi sunteţi blocaţi”. Gmail, platforma de e-mailuri de la Google, este permeabilă la supraveghere, de toţi logicienii existenţi pe piaţă. Dosarul Spyfiles, postat joi pe WikiLeaks, devoalează 287 de documente, emanate de peste 160 de antreprize specializate în supravegherea electronică, în beneficiul a 25 de state. Ascultarea unor convorbiri telefonice, localizarea unui telefon, via GPS, interceptarea de e-mailuri, dar, de asemenea, modificarea textelor SMS, falsificarea mesajelor, a fotografiilor, fără avizul autorilor lor, sunt jocuri de copii pentru aceşti logicieni. „Telefoanele pe care noi le utilizăm sunt special concepute pentru a se adapta la tehnologia de monitorizare şi localizare” a declarat Jacob Applebaum, expert în securitate la Universitatea Washington. Aceste procese tehnologice nu sunt noi. Ele s-au dezvoltat după 11 septembrie 2001, pentru a se face faţă ameninţării teroriste internaţionale. WikiLeaks dezvăluie societăţile care vând aceste utilităţi regimurilor autoritare, pentru a-şi urmări adversarii politici. Precum societatea franceză Amesys, cu sediul în Paris, şi Aix-en-Provence, filială a grupului Bull, după 2010. Amesys a vândut sisteme de supraveghere, precum şi programul Eagle Glint, interzis în Franţa sau Regatul Unit, în Libia lui Gaddafi, permiţându-i să spioneze e-mailurile, să caute pe Google sau Chat şi pe Internet opozanţii din ţară şi străinătate, inclusiv din Regatul Unit. Membrii fondatori ai Consiliului Naţional de Tranziţie au fost victimele pirateriei. Societatea germană Elaman evocă, în prezentarea comercială a produselor sale, posibilitatea „identificării opozanţilor politici”. Creativity Software a vândut sisteme de localizare britanice în Iran, până în acest an. Aceste piese au fost cumpărate de către Siria lui Assad, dar şi de regimul tunisian al lui Ben Ali. „Oamenii sunt ucişi în fiecare zi din cauza acestor informaţii” a declarat Jacob Applebaum. WikiLeaks denunţă proliferarea acestui comerţ, în absenţa unor reglementări internaţionale stricte.