Legendarul Nicu Covaci a apus peste apus…

0
554

A plecat dintre noi Nicu Covaci, fondatorul şi liderul trupei Phoenix, care ne-a bucurat decenii la rând cu capodoperele sale muzicale, care s-a născut şi a renăscut pentru a cânta şi a încânta. La 77 de ani, pe care nu era chip să-i afişeze, păstrând până la final aceeaşi alură de rocker rebel pe care a avut-o dintotodeauna, legendarul Nicu Covaci s-a retras definitiv şi ne-a lăsat o operă magistrală, cu care trebuie să crească şi de care trebuie să se bucure şi generaţiile viitoare. Fiindcă melodiile Phoenix reprezintă un amestec de cultură, spirit şi folclor românesc, genialitate, trăiri intense, virtuozitate, acel etno-rock de o fabuloasă inspiraţie.

Liderul Phoenix suferise la începutul anului o operaţie pe creier pentru îndepărtarea unei tumori, iar recuperarea nu a decurs bine, apogeul nenorocirii fiind crunt. Nicu Covaci a trăit pentru muzică, iar Phoenix este etalonul rock-ului românesc, Beatles-ul României, un adevărat fenomen. Discografia sa cuprinde compoziţii de clasă, dar piesa care a marcat în ultimele decenii cariera lui Nicu Covaci a fost “În umbra marelui URSS”, inspirată de propriul destin.

“De azi ne-asteaptā, Dincolo, Cel Ce Ne-a Dat Nume. Prin TOT ce ne-a lāsat Mostenire,
Nicu Covaci este, de azi, Pururi, NEMURITOR!” a fost mesajul de despărţire al trupei Phoenix.

În umbra marelui URSS – versuri:

Stau singur și mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă

Căci n-am greșit cu nimic
Doar cât am pătimit
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit
Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Și zorile s-au dus
Ce rece bate vântul
Am așteptat înfrigurat
Să mă întorc ‘napoi
M-ați judecat condamnat
Dar cine sunteți voi
Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui urs
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrățișare
Astăzi doare sărutul pe obraz
Dar dați-mi viața ‘napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de tot și de doi ani de pribegie
Înc-o mie dulce-a mai rămas
Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranțele
N-a mai rămas niciuna
Un gând subit nerostit
Mă-ncremenește-n loc
Ce-am așteptat ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat
Dați-mi viața ‘napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de tot și de voi
Prieteni de beție
Dintr-o mie câți au mai rămas
Și timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urs
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrățișare
Astăzi doare sărutul pe obraz