S-a tot spus în ultima vreme că elevii care s-a întâmplat să fie anul acesta în clase de final de ciclu sunt primii pe care sistemul de educaţie i-a sacrificat, cei care au trebuit să trăiască incertitudini îngrozitoare, cei cărora pandemia le-a tăiat semnificativ din şanse, stigmatizându-i. E adevărat că tot ceea ce s-a petrecut la nivel mondial a avut efecte pe toate planurile, că a impus reorganizări din mers, schimbări, confuzii şi nesiguranţă, dar ar fi total injust să etichetăm absolvenţii anului 2020 drept victime.
Dimpotrivă, ei sunt nişte învingători, tocmai datorită felului în care au reuşit să se adune, să înţeleagă –atât cât pot- ceea ce se întâmplă, să nu uite ce au de rezolvat în privinţa viitorului lor şi, în cele din urmă, să îşi depăşească limitele. Înainte de proba maturităţii, ei au făcut proba curajului, aşa că, pentru cei mai mulţi examenele vor fi ceea ce au fost şi pentru copiii de până la ei: surse inepuizabile de gânduri, de planuri pentru mai târziu, ore lungi de studiu individual şi, în plus, câteva nopţi albe. Altfel spus, cu sau fără mască, ei vor trăi în continuare emoţii fireşti care nu ar trebui să le diminueze nici randamentul, nici dorinţa de a obţine rezultate bune, nici pofta de a accede în etapa următoare a formării lor.
Dacă un lucru e cert, este că unii copii nu au trebuit să astepte această primăvară pentru a-şi decide viitorul, ei au ştiut din timp ce carieră vor să urmeze şi au făcut ceea ce este necesar pentru a-şi atinge obiectivele. Pentru cei care vor să îşi continue studiile în ţară, lucrurile par să intre într-o oarecare normalitate, fiindcă majoritatea facultăţilor şi-au regândit deja modalitatea de admitere. Pe de altă parte, profitând de faptul că universităţile din străinătate au oferte generoase în privinţa planurilor de studiu, destul de mulţi liceeni iau în considerare şi varianta ca locul lor să fie, chiar şi temporar, departe de casă. Pentru ei, în acest moment, singurele probleme ar fi legate de regimul călătoriilor şi de politicile de organizare internă ale instituţiilor, dar sunt semnale pozitive şi aici, în cele mai multe dintre situaţii.
De exemplu, Liceul ”Voltaire” din Craiova are deja câţiva absolvenţi de clasa a XII-a admişi peste hotare. Sunt elevi care şi-au urmat pasiunea, care au avut îndrăzneala să gândească ”outside the box”, cu toate riscurile care se impus: îndepărtarea de familie, adaptarea la un sistem nou, la mentalităţi diferite şi, nu în ultimul rând, la un mod de viaţă care să le pună la încercare capacitatea de a trăi autonom.
Diana Popescu, absolventă a clasei de ştiinţe sociale, mărturiseşte că în liceu ” s-a născut o parte importantă din dorinţa mea de a încuraja şi stimula dezvoltarea lăuntrică a minţii şi spiritului, de a armoniza contrastele omului în vederea atingerii unor ţeluri impersonale. Orele de psihologie şi filosofie m-au fascinat şi intrigat deopotrivă, dar mi-au deschis şi orizontul către importanţa pluridisciplinarităţii într-o lume din ce în ce mai interconectată. Limba franceză s-a constituit într-o pasiune aparte, deoarece m-a plasat în faţa necesităţii de a mă autodepăşi, de a depune un efort constant, nu numai pentru a stăpâni regulile gramaticale şi de pronunţie, dar pentru a crea o etică a muncii, o structură a disciplinei, unde să pot integra fiecare scop pe care mi-l propun. Prin urmare, la sfârşitul clasei a XII-a, îmi îndrept paşii către o dublă licenţă filosofie-pshiologie, în cadrul Universităţii Côte d’Azur, din Nisa, Franţa. Îmi doresc să valorific tot ceea ce am învăţat la Liceul Voltaire, tot ce am trăit şi simţit până acum, pentru a-mi îndeplini visul de a aduce echilibrul acolo unde haosul împiedică evoluţia omului şi a vieţii.”
Alex Anuţa, în schimb, a terminat la profilul de ştiinţe ale naturii şi de cel puţin doi ani ştie că vrea să continue în aceeaşi direcţie. ”Sub îndrumarea părinţilor mei, cărora le multumesc enorm, în clasa a XI-a am hotărât să aleg Canada drept următoarea mea destinaţie. Am optat pentru domeniul biologiei şi am aplicat la 4 universităţi, la acelaşi program de licenţă (Major in Biology, Bachelor of Science), iar pe data de 15 noiembrie 2019 am primit raspunsul afirmativ al universităţii la care voiam cel mai mult să fiu admis, şi anume “University of Prince Edward Island”, localizată în Charlottetown, pe teritoriul provinciei Prince Edward Island. Pe undeva simt că datorez şi liceului pe care l-am absolvit felul în care am devenit. Acum 3 ani m-am transferat la Liceul “Voltaire” şi, sincer să fiu, eram foarte retras la început, având obiceiul de a sta într-un colţ, pentru a observa ce se întâmpla în jurul meu. Însă, cu ajutorul colegilor mei mai sociabili, m-am integrat cu mare uşurinţă. Aici, profesorii au fost mereu deschişi, toţi având abilitatea de a-şi face înţeleasă materia predată; în plus, au fost mereu disponibili, oferindu-se să lucreze cu noi suplimentar prin intermediului programului After-School. Acest lucru m-a pregatit pentru şocul copleşitor al emigrarii în Canada, dându-mi încrederea şi bagajul de cunoştinţe de care voi avea nevoie pentru a mă stabili, nu numai în altă ţară, ci pe teritoriul altui continent, de unul singur”, afirmă proaspătul student.
În aceeaşi clasă cu Alex a fost şi elevul Radu Mihai. Asemeni colegilor săi, şi el este de părere că anii de liceu i-au modelat personalitatea şi i-au dezvoltat potenţialul pentru a excela în domeniul visat: ”Modul în care fiecare profesor ne-a făcut să înţelegem că nu suntem singuri în procesul de învăţare a reuşit să ne integreze într-o mare familie: Familia Voltaire. Mai mult, programele Erasmus+ şi parteneriatele cu şcolile din străinătate mi-au întărit convingerea că trebuie să accesez la una dintre cele mai bune universităţi de profil din Europa, în domeniul economic: Católica Lisbon School of Business & Economics, unde, de altfel, am şi fost aceptat. De un real ajutor în luarea acestei decizii a fost şi faptul că am urmat profilul real, care mi se potriveşte, pasionat fiind de matematică. Nu am niciun dubiu că facultatea pe care am ales-o mă va ajuta să înţeleg diferitele perspective din domeniu, pregătindu-mă pentru o cariera internaţională. Multumesc tuturor profesorilor pentru înţelegerea şi răbdarea cu care au contribuit la formarea mea. Multumesc colegilor, pentru anii frumosi petrecuţi împreună şi le urez succes în viitor!”
Par acestea a fi cuvintele unor tineri dezorientaţi, lipsiţi de repere, copleşiţi de gravitatea perioadei pe care o traversează? Greu de crezut! Ideile lor denotă mai degrabă faptul că, dacă ai un vis, nicio furtună nu îl poate doborî. În fond, o societate se clădeşte pe oameni echilibraţi, hotărâţi, care îşi descoperă de timpuriu drumul şi care dovedesc uşor că pot răspunde provocării absolute a secolului: adaptabilitatea!
