Ion Mihai, de la TVR Craiova, are nişte probleme, deloc simpatice, mai nou cu poliţia -Secţia 2 Craiova- care i-a ridicat computerul, pentru o percheziţie informatică, în urma unei plângeri venită din redacţia menţionată. Ştirea respectivă a apărut şi pe alte site-uri, dacă acest lucru are sau nu relevanţă. Pe pagina sa de Facebook, Ion Mihai îmi atrage, necuvincios, atenţia, la maniera următoare: „Cum puteţi vorbi despre profesionalism când aţi picat cu brio verificarea unor informaţii din mai multe surse”. Acum, de la Ion Mihai, care a trecut şi prin redacţia noastră, şi, de bine de rău, am o părere, mai urma să iau lecţie de jurnalism. Le-am luat la vremea potrivită. Adică, în logica acestuia, destul de îngrămădită, urma să verific credibilitaeta unei informaţii de la Secţia 2 de Poliţie Craiova. Sursă citată. Să lăsăm asta. În peisajul presei din Bănie, aşa cum este ea, Ion Mihai nu există. Chiar dacă el crede altceva, cum de altfel crede fiecare despre sine. Problema în discuţie nu este rigoarea documentării mele, ci faptele sale, nu atât regretabile, cât descumpănitoare. Cum să-ţi înregistrezi colegii, când aceştia discută, ce discută, înjură sau îmbrăţişează pe cine găsesc de cuvinţă, se destăinuie ş.a.m.d.? La TVR Craiova, unde jurnalistul –niciodată bântuit de har- este angajat, are un salariu bun, înţeleg, de circa 9.000 de lei pe lună şi statut de bugetar. Singura întrebare pe care ar trebui să şi-o pună, dar nu o face, ar fi dacă justifică acest salariu. Prin strădanie necurmată, calitate a produsului, operativitate şi nu numai. Restul sunt vorbe ieftine, şi dacă ruşinea pentru fapta de care este acuzat, nu îi dă târcoale, e un semn rău. Cam atât, deocamdată.
