„Imperialul” de Beethoven îi aduce în „Stagiunea Prieteniei” pe dirijorul George Jackson şi pianista Adela Liculescu

0
86

„Friendship Season – it never gets old” – stagiune pe tema prieteniei, atât între muzicieni, cât şi între public şi artişti, continuă la Filarmonica „Oltenia” cu un concert simfonic care are loc astă-seară, de la ora 19.00. În compania Orchestrei Simfonice a instituţiei, condusă de dirijorul George Jackson (Anglia), tânăra pianistă craioveancă Adela Liculescu, în prezent studentă la Viena, cântă Concertul nr. 5 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră, op. 73 de Ludwig van Beethoven. Programul cuprinde şi Simfonia nr. 2 în Do minor, op. 17 de Piotr Ilici Ceaikovski. Biletele au preţurile de 30 lei; 20 lei (pensionari); 15 lei (elevi, studenţi). „Stagiunea Prieteniei” va continua la Filarmonica „Oltenia” până pe data 16 iunie a.c., oferind publicului, în total, peste 30 de concerte. 

George Jackson dirijorCâştigător al Premiului Concursului de Dirijat de la Aspen, în 2015, dirijorul de origine londoneză George Jackson s-a impus în atenţia lumii muzicale internaţionale după susţinerea unui concert în fruntea Orchestrei Simfonice Radio ORF Viena, cu prima audiţie în Austria a lucrării „Ombres” de Michael Jarrell. A participat la cursuri internaţionale de master, printre profesorii săi fiind Bernard Haitink, Michael Tilson Thomas, Kurt Masur şi David Robertson. Absolvent al Conservatoarelor din Viena, Weimar şi al Trinity College Dublin, George Jackson şi-a continuat pregătirea de specialitate în cadrul Lucerne Festival Academy, Dartington Festival, Festivalului de la Bayreuth şi Aspen Music Festival, unde a fost distins cu Premiul pentru Dirijat „Robert J. Harth” şi cu „David A. Karetsky” Memorial Fellowship.

Asistent şi protejat al dirijorilor Yves Abel şi Robert Spano, George Jackson a participat la realizarea a numeroase producţii de operă în întreaga lume, cel mai recent – la Metropolitan Opera New York, Opéra National de Paris şi Aspen Opera Theater Center. George Jackson a dirijat RTE Concert Orchestra (Irlanda), Nordwestdeutsche Philharmonie (Germania), Filarmonica de Stat Sibiu (România) şi Vienna Chamber Orchestra. În această stagiune, va dirija din nou „Haydn” Orchestra di Bolzano e Trento şi va debuta la Opera de Stat din Hamburg, unde va asigura conducerea artistică a spectacolului „Immer weiter” de Irene Galindo Quero.

Adela LiculescuPianista Adela Liculescu s-a născut în 1993, la Craiova. După absolvirea Liceului de Arte „Marin Sorescu” din oraşul natal (promoţia 2012), unde a studiat cu profesorii Mariana Ilie şi Mihai Ungureanu, şi-a continuat studiile la Universitat fur Musik und darstellende Kunst – Viena (interpretare instrumentală – pian, cu prof. Martin Hughes). Este bursieră a Fundaţiei „Tokyo”.

În ianuarie 2016, la ceremonia de gală desfăşurată la Parlamentul României (Bucureşti), a fost distinsă cu Premiul „Studentul Român al Anului din Străinătate” – categoria arte. Este promotor al muzicii româneşti în străinătate, în 2015 fiind invitată de Institutele Culturale Române din Londra şi Praga să susţină două concerte cu lucrări de Enescu, Liszt şi Ravel. În 2013, a interpretat lucrări pentru pian solo de Enescu într-un concert organizat de Ambasada României la Viena. Ulterior, pianista a cântat lucrări de Enescu într-o serie de recitaluri susţinute în Germania, Italia şi România.

 

***

Subtitlul Concertului nr. 5 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră, op. 73, „Imperialul”, nu a fost adăugat nicidecum de Beethoven şi nici de editorul său, ci s-a consacrat prin tradiţie. La prima audiţie a lucrării (datată Viena, 12 februarie 1812, în chiar timpul ocupaţiei franceze), partitura solistică a fost interpretată de C. Czerny, din cauza faptului că surzenia compozitorului se agravase foarte mult. La acel concert faimos au participat inclusiv soldaţi francezi, iar unul dintre aceştia, entuziasmat de măreţia lucrării, se pare că ar fi exclamat cu forţă: „Este Împăratul!”. Chiar dacă acest episod s-ar fi petrecut cu adevărat, izbucnirea frenetică a soldatului impresionat de muzica „Imperialului” în nici un caz nu i-ar fi fost pe plac lui Beethoven, care, fiind republican convins, ştersese înnebunit de furie şi dispreţ dedicaţia pentru Napoleon Bonaparte scrisă în anul 1804 pe manuscrisul Simfoniei a III-a, „Eroica”, în momentul în care eroul idealizat de compozitor se proclamase împărat al Franţei.

***

Simfonia a II-a în Do minor, op. 17 de Ceaikovski a fost compusă în anul 1872 şi revizuită în 1879-1880 (variantă care este prezentată cel mai des în zilele noastre). Lucrarea a fost concepută în Ucraina, în orăşelul Kamianka, lângă Kiev, unul dintre locurile îndrăgite de marele compozitor rus, unde adesea se retrăgea în vacanţă, locul unde a trăit şi a creat cândva Puşkin. Aici a scris Ceaikovski şi alte lucrări: opera „Fierarul Vakula”, al doilea cvartet, primul concert pentru pian şi orchestră, lucrări impregnate de sentimentul de bucurie şi puritate sufletească, pătrunse de spiritul cântecelor populare ucrainene. Simfonia este numită, uneori, drept „a cocorului” (după titlul cântecului aşezat la baza finalului simfoniei); un alt supranume este cel de „Mica Rusie”, titlu propus de Nikolay Kashkin, un binecunoscut critic moscovit al vremii. Prima audiţie a avut loc la Moscova (26 ianuarie 1873), beneficiind de critici favorabile. Mai puţin succes a avut la Sankt Petersburg, unde César Cui a publicat o acidă cronică.