Lovitură de teatru în Franţa. Pentru prima dată în istoria celei de-a V-a Republici, un şef de stat este plasat sub supraveghere. Pentru 24 de ore, care pot fi prelungite cu alte 24 de ore. Acest regim coercitiv a fost dispus ieri-dimineaţă, de Direcţia Centrală a Poliţiei Judiciare, prin Oficiul Central de Luptă Contra Corupţiei şi Infracţiunilor Financiare şi Fiscale (OCLCIF), într-un dosar de trafic de influenţă prezumată. Patru persoane sunt interogate în cadrul unei anchete, sub învinuirea de „trafic de influenţă” şi „violarea secretului”, de către judecătorii de instrucţie Patricia Simon şi Claire Thepaut, din partea Tribunalului de Mare Instanţă din Paris. Numele celor aflaţi în vizorul anchetatorilor: Nicolas Sarkozy, avocatul acestuia Thierry Herzog şi doi înalţi magistraţi de la Curtea de Casaţie, Gilbert Azibert şi Patrick Sassoust, cu toţii plasaţi sub supraveghere. Gilbert Azibert şi colegul său Patrick Sassoust, ambii avocaţi generali, sunt suspectaţi a fi facilitat accesul lui Nicolas Sarkozy, via avocatul său, Thierry Herzog, la informaţii confidenţiale. Potrivit Codului Penal francez în vigoare, pedeapsa este de 150.000 de euro şi zece ani de închisoare. Din interceptarea unor convorbiri telefonice, purtate între Nicolas Sarkozy şi Thierry Herzog, rezultă că Gilbert Azibert dorea să obţină din partea preşedintelui francez un post avantajos în Principatul Monaco. Herzog şi Azibert se cunoşteau de multă vreme. De fapt, când Nicolas Sarkozy îl evocă pe Azibert, vorbeşte de „prietenul nostru”, sugerând o mare proximitate cu înaltul magistrat. Punerea sub supraveghere poate dura 48 de ore. De fapt, este vorba de o reţinere preventivă. Se prefigurează, potrivit presei franceze, trei posibilităţi: interogarea lui Sarkozy ca martor simplu; acordarea unui statut hibrid de martor-asistent, statut care presupune sabia lui Damocles deasupra capului; inculparea sa, estimându-se că există reunite „indicii grave şi concludente” de a fi comis o infracţiune. OCLCIF vrea să stabilească dacă fostul preşedinte al Republicii a căutat şi obţinut informaţii privind „afacerea Bettencourt”, cu sprijinul avocatului său, Thierry Herzog. În discuţie este şi finanţarea libiană, pentru campania prezidenţială, victorioasă, din 2007. Mai mulţi apropiaţi ai lui Nicolas Sarkozy au fost puşi sub ascultare în ancheta libiană, Claude Gueant, Brice Hortefeux, Michel Gaudin, fost şef al Poliţiei Naţionale şi ex-prefect de Poliţie a Parisului. Acesta din urmă, după alegerile din 2012, a devenit directorul de cabinet al lui Nicolas Sarkozy. Ascultările telefonice, dispuse de judecători în dosarul libian, nu au fost singurele care relevă o infracţiune de trafic de influenţă. Ele au pus în lumină existenţa unei adevărate reţele de informaţii la nivelul aparatului de stat, în instituţiile judecătoreşti şi ale Poliţiei, în serviciul lui Nicolas Sarkozy. În luna martie, patronul contra-spionajului francez, Patrick Calvar, a confirmat judecătorilor că Nicolas Sarkozy a telefonat, în iunie anul trecut, pentru a se interesa de stadiul cercetărilor legate de eventuala finanţare libiană în campania sa din 2007. Ascultările telefonice s-au derulat în toamna anului trecut. Există un întreg scandal pe seama lor. Curtea de Casaţie urmează să se pronunţe şi asupra agendelor prezidenţiale, susceptibile a interesa judecătorii de anchetă şi în alte dosare, printre care şi afacerea de arbitraj, legată de numele lui Bernard Tapie. Cum era de aşteptat, politicienii de dreapta (UMP) denunţă un complot împotriva fostului preşedinte, tocmai când acesta intenţiona să revină în câmpul politic. Chiar dacă multe lucruri sunt încă neclare, faptul că avocatul Thierry Herzog a utilizat un al doilea telefon, folosind numele de Paul Bismuth, în discuţiile sale confidenţiale cu Nicolas Sarkozy, încurcă lucrurile. Fostul preşedinte a contraatacat, în luna martie, afacerea ascultărilor, comparându-le cu cele operate de Stasi, poliţia politică a Germaniei de Est, dar deocamdată are dificultăţi şi se află pe prima pagină a tuturor cotidianelor din Hexagon. Salvat fiind, paradoxal, de victoria „albaştrilor” în optimile de finală ale Cupei Mondiale în faţa Nigeriei.
