Reprezentând una din instituţiile academice de referinţă ale sistemului de învăţământ superior din ţara noastră, un reper în domeniu, o matrice a filtrării cunoştinţelor şi informaţiilor destinate tinerei generaţii, Universitatea din Craiova, la împlinirea vârstei de 70 de ani, are, fireşte, o istorie încărcată şi, bineînţeles, un bilanţ robust. Parţial, istoria acestei citadele a speranţelor şi marilor idealuri, cu rol covârşitor în emanciparea ştiinţifică şi culturală a Olteniei şi deopotrivă a ţării, prin formarea unor individualităţi competente pentru diverse domenii de activitate, se regăseşte în Monografia – oglindă a instituţiei – intitulată „Şapte decenii de învăţământ superior (1947-2017)” apărută la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spânu şi prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, prin aportul unui colectiv de autori, care merită toate laudele pentru strădania depusă, rigoarea academică probată, în decantarea unei baze documentare ce legitimează însăşi instituţia. Şi aşa cum, concis, menţionează rectorul Universităţii din Craiova, prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spânu, în prefaţa voluminoasei lucrări menţionate, „comunitatea academică a Universităţii din Craiova îşi onorează tradiţia”, obiectivul său esenţial pe termen lung rămânând consolidarea a ceea ce numeşte „pol de creştere inteligentă”, în prezent derulând programul „Crezi în tine, crezi în Universitatea din Craiova”. Şedinţa solemnă a Senatului, aşa cum s-a amintit în cotidianul nostru de mai deunăzi, a avut loc în Sala „Amza Pellea” a Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, arhiplină, inundată de o firească emoţie a celor prezenţi, dar şi a celor care au avut alocuţiuni de circumstanţă. Putând fi definită ca reper intelectual al întregii Oltenii, farul său de lumină – citadela cunoaşterii – Universitatea din Craiova îşi are întemeierea juridică în Legea nr. 138/1947, votată de Adunarea Deputaţilor, în şedinţa din 5 aprilie 1947, condusă de scriitorul Mihail Sadoveanu, promulgată de regele Mihai I la câteva zile mai târziu. Legea respectivă de constituire a Universităţii din Craiova menţiona că aceasta „urma să funcţioneze, deocamdată, cu următoarele facultăţi: medicină umană, medicină veterinară, ştiinţe economice, comerciale şi cooperatiste, agronomie”. Mult mai târziu vor fi încorporate şi specializările de factură umanistă. Documentele vremii, îngălbenite de trecerea timpului, atestă contribuţia majoră, se spune decisivă, avută de comitetul de acţiune, special creat în acest sens, prezidat de decanul Baroul Dolj, avocatul I. B. Georgescu, prin memoriul – datat 12 ianuarie 1945 – adresat ministrului Educaţiei Naţionale din epocă, Ştefan Voitec, de loc din Corabia. Strădaniile anterioare menţionează, de asemenea, demersurile făcute în 1929, sub formă de moţiune, însuşită de preşedintele Academiei Române, prof. univ. Ion Dianu, şi vicepreşedintele acesteia, Gheorghe Ţiţeica, ca şi memoriul lui Ion Dianu, din vara anului 1941, prin care solicita întemeierea „unui aşezământ de grad universitar” şi a unei „eforii universitare”. Evenimentul jubiliar – 70 de ani de la înfiinţare – a prilejuit omagierea unor dascăli universitari de prestigiu, care au trudit la formarea de generaţii de specialişti, utili zonei noastre geografice, dar şi ţării. Dar lumea s-a schimbat şi se schimbă sub ochii noştri. Excursul monografic, cum era firesc, fiind vorba de o cifră rotundă a aniversării, surmontează momentele de cumpănă, neîmplinirile trăite, prin raportarea calitativă la exigenţele Convenţiei de la Bologna, deşi amintite sunt programele Phare, Peco, Socrates, Tempus, Copernicus, Leonardo da Vinci, Auf. Fiecare dintre facultăţile ce compun structura universitară craioveană îşi are propria istorie şi propria reacţie la impulsurile social-economice ale zilei. Dacă la 1 octombrie 1989 Universitatea din Craiova avea doar şapte facultăţi, după decembrie 1991 au apărut facultăţile de Drept, Teologie, Educaţie fizică şi Sport, dar şi Colegiul Universitar Tehnic de Informatică şi Administraţie, precum şi Colegiul Universitar Tehnic Economic din Drobeta-Turnu Severin. Sprijinită pe doi piloni importanţi, strategia Universităţii din Craiova vizează potenţarea cercetării aplicative şi încurajarea cercetării fundamentale ca bază de creştere a performanţei. Totul în dorinţa sau prin branşarea coerentă la problemele economice, sociale şi culturale din această regiune a ţării. Beneficiind de o conducere dornică de performanţă academică, desemnată în temeiul metodologiei validate, branşată spiritului european, Universitatea din Craiova adăposteşte un imens potenţial creativ – prin elitele sale, acea aristocraţie a competenţei, a înzestrării excepţionale, a reprezentativităţii –, putând răspunde marilor provocări, prin neostoita activitate didactică şi ştiinţifică a facultăţilor sale şi a departamentelor de specialitate, în slujba interesului public.
