Anticiparea deznodământului primului tur al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova s-a confirmat: Igor Dodon, oferta PSRM, şi-a adjudecat 48,5% di
n voturi, devansând-o pe Maia Sandu, 38,2% din sufragii, candidata Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), încât cei doi competitori se vor întâlni şi în turul doi, pe 13 noiembrie a.c.. Desfăşurate la mai bine de un an de la ceea ce ziariştii au numit „jaful secolului”, adică dispariţia unui miliard de euro, 15% din PIB, din trei bănci, alegerile prezidenţiale de la Chişinău, organizate după două decenii, au avut drept numitor comun lupta contra corupţiei, dar cam atât, frapantă fiind poziţionarea geo-politică diferită a candidaţilor, element predominant şi în perioada premergătoare turului doi. Igor Dodon, fost comunist, pro rus, doreşte „relaţii de prietenie cu Rusia”, în timp ce Maia Sandu doreşte o apropiere a Republicii Moldova de UE. Pe scena politică, la nivel simbolistic, se poartă o confruntare între românofoni şi rusofoni, alimentată fiind şi polarizarea între adversarii şi partizanii unei apropieri de NATO şi UE. Adrian Năstase, fost premier, dar şi ministru de externe al României, opinează pe blogul personal că „opţiunea pro rusă s-a dezvoltat în ultimii ani şi datorită exceselor de tip unionist de la Bucureşti”, mai exact au fost creat reflexe de respingere, în unele din zonele nehotărâte de la Chişinău. E un punct de vedere pertinent al unei persoane cu expertiză în diplomaţie, cunoscător al realităţilor de peste Prut. Numai că, într-o societate compozită, cu o diversitate etnică – ucranieni, ruşi, găgăuzi, moldoveni – trebuie ţinut cont şi de faptul că Moscova este principalul susţinător al Republicii Transnistria, amputată din teritoriul moldav după 1991. Turul doi are, de acum, o importanţă covârşitoare. Moscova vrea să-şi conserve influenţa în Moldova, pentru ca Igor Dodon să facă tot posibilul, în situaţia în care câştigă, pentru deraierea procesului de integrare europeană, cum estimează şi politologul Dionis Cenuşă. De altfel, Igor Dodon şi-a reiterat, ieri, intenţia de a organiza alegeri parlamentare anticipate pentru a elibera „statul captiv Republica Moldova”. Maia Sandu, cu excelentă pregătire în economie, fost ministru, speră în mobilizarea tineretului, în bună măsură absent duminică. Acordul de asociere dintre Moldova şi UE provoacă nervozitate la Moscova. Pe de altă parte, nostalgia epocii sovietice se resimte, încă, la Chişinău, Bălţi şi în alte oraşe, şi opoziţia pro rusă ştie să atingă această coardă sensibilă. Ţară săracă, dar cu suficiente disponibilităţi de decolare economică, Republica Moldova se găseşte la răscruce de drumuri. „Jos oligarhi!”, „Jos bandiţii!”, s-a scandat în luna ianuarie a.c., în cursul unor mişcări de protest care au antrenat între 14.000-15.000 de persoane la Chişinău. În urmă cu un an, ex-premierul Vladimir Filat, bănuit de deturnarea a 250 milioade de dolari, a fost arestat. Chiril Gaburici, venit în fruntea guvernului a fost nevoit să demisioneze la puţină vreme, ceea ce a făcut şi Valeriu Streleţ, succesorul său, deşi exprima voinţa unei coaliţii pro europene. Pavel Filip, o ultimă şansă, a mers ca pe sârmă. Bucureştiul a promis 150 milioane de euro ajutor nerambursabil, pentru ieşirea din marasmul economic, dar cu condiţia unui parcurs european. Ceea ce este tot mai puţin probabil, la Chişinău, unde se trăiesc ore astrale. Să nu scăpăm din vedere că Partidul Comuniştilor, al lui Vladimir Voronin, a boicotat alegerile prezidenţiale. Dar nu e exclus să participe la turul doi.
