Preşedintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a anunţat ce amendamente va depune grupul parlamentarilor social-democraţi la pachetul doi de măsuri fiscale, pentru o seamă de corective. Asta după ce guvernul a aprobat deja al doilea pachet de măsuri fiscale, în privinţa căruia, deputatul de Dolj, Adrian Câciu, a exprimat nu numai rezerve, dar a criticat decizia de eliminare a impozitului de 1% pe cifra de afaceri a multinaţionalelor. La nivelul actualei coaliţii de guvernare, Sorin Grindeanu, prea puţin vocal, face o figură ambiguă, dacă nu chiar ştearsă. El a declarat recent, la Digi 24, că după vacanţa parlamentară, partidul se va concentra pe organizarea unui Congres, în cadrul căruia să fie discutată şi o transformare a formaţiunii politice. „PSD a făcut greşeli”, a decretat Sorin Grindeanu, subliniind că social-democraţii trebuie să se adapteze la realităţile României 2025. Vorbind de greşelile săvârşite de PSD, Sorin Grindeanu era obligat, nu doar moralmente, cât în conformitate cu logica afirmaţiei, să le enunţe. Or, în afara calendarului electoral, excesiv de întins şi dens –anul trecut-, alte reproşuri consistente n-au fost enumerate. Ba nu, a admis că între greşelile social-democraţilor s-a aflat şi creşterea salariilor care nu a ţinut cont de realitatea socială şi financiară din România. Să fim serioşi, dar o astfel de afirmaţie este… descumpănitoare. Persoană plăcută, ca înfăţişare, pregătită profesional, în comparaţie cu alţii, cu un scurt mandat de prim-ministru, Sorin Grindeanu lasă impresia că nu înţelege exact ceea ce trebuie să înţeleagă: partidul traversează un moment greu. Nu uşor de surmontat. La care, în urmă cu un an, exact pe vremea asta, nimeni nu se gândea. Se trăia încă din rezultatul bun înregistrat la alegerile locale. Coabitarea PSD-ului cu PNL-ul şi USR-ul, chiar UDMR-ul în actul guvernării, este una împotmolită. Întortocheată. Dar altceva ar merita relevat. Indiferent de denumirea anterioară, PSD a fost, de-a lungul timpului, un partid al capitaliştilor autohtoni. Mare parte a deţinătorilor locali de capital au simpatizat PSD sau uneori au fost chiar membrii. PSD ca partid al capitalului local, indexat la stânga, a fost totuşi o dispunere atipică. În vestul Europei, partidele ce reprezintă interesele capitaliştilor sunt plasate la dreapta, putând aşadar să mobilizeze sentimentele populare împotriva capitalului global şi al elitelor locale, care îl reprezintă. PSD-ul a reprezentat clasa capitaliştilor autohtoni şi clasa tehnocrată neo-liberală cosmopolită. Prin programul său PSD-ul a încercat consolidarea relaţiei cu capitalul autohton productiv, în mica burghezie provincială din administraţie, susţinând şi electoratul de bază cunoscut. Părea că a devenit chiar un partid de centru în sine, capabil să acopere atât o zonă de centru-stânga, cât şi una foarte pronunţată de dreapta. Liviu Dragnea, despre care actualii lideri ai partidului nu mai vorbesc, a fost primul care venind din aripa Petre Roman, a promovat politici de sorginte provincială, caracterizate de complicităţi locale bazate pe loialităţi, şi care n-a tolerat nici un fel de dizidenţă sau opinii contrare. Sub conducerea lui Dragnea, PSD-ul n-a mai vrut să fie ştampilat cu eticheta de partid al pensionarilor şi asistaţilor. Şi atenţie acum: programul partidului de relaxare fiscală i-a vizat pe IT-işti, medici, iar planul de investiţii s-a adresat segmentelor de producţie ale capitalului autohton. A avut însă o viziune economică destul de coagulată, construită cu aportul unor specialişti de notorietate. Nu i se putea pune unghia în gât decât aşa cum se ştie, el fiind cel care l-a promovat prim-ministru pe Sorin Grindeanu. Aflat acum într-un moment de cumpănă: să întreţină o bună relaţie funcţională cu premierul Ilie Bolojan, dar să apere interesele propriului partid, care îi aduce la cunoştinţă semnale îngrijorătoare din teritoriu.
