Ce l-a apucat pe primarul Clujului, Emil Boc, să facă declaraţia, deloc oportună, de acum cunoscută, referitoare la statutul echipei reprezentative de gimnastică ritmică a Federaţiei ruse, prezentă la Cupa Mondială, competiţie găzduită de municipiul Cluj, nu e deloc prea clar. E drept, nu supleţea gândirii şi logica infailibilă îl definesc pe primarul Clujului (deşi poate nu lipsit de alte calităţi) dar de data aceasta şi-a trimis, cum se spune, gura la plimbare, declarând că nu e de acord cu ridicarea interdicţiei sportivilor ruşi, care pot concura de acum sub drapelul ţării lor, şi imnul ţării poate fi intonat. Nimeni nu i-a cerut părerea lui Emil Boc, în această chestiune şi discuţia este complicată. Sunt, de pildă, câteva federaţii sportive internaţionale care încearcă să readmită sportivi ruşi şi belaruşi, cu toate drepturile aferente, în competiţiile tutelate, năzuind că sportul poate contribui la regăsirea păcii ş.a.m.d.. Oricum embargoul cunoscut n-a avut nici o consecinţă pozitivă. Înseşi preşedinta Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) Kisly Coventry, are o abordare destul de cumpătată, în reprimirea sportivilor ruşi, la competiţiile sportive de anvergură. Recent, de pildă, Federaţia europeană de scrimă a decis reintegrarea sportivilor care reprezintă federaţiile din Rusia şi Belarus, sub drapelele naţionale, iar la Campionatul Mondial de fotbal U15, din Azerbaidjan (22-31 octombrie a.c.), a fost admisă şi echipa Rusiei. Să revenim. În perioada 26-28 iunie a.c., BT Arena din Cluj găzduieşte Cupa Mondială de gimnastică ritmică, şi Emil Boc a cerut Federaţiei internaţionale să aplice măsurile care erau în vigoare, când Clujul şi-a asumat organizarea competiţiei. Emil Boc este primarul unui mare municipiu, cu bună reputaţie, care găzduieşte o competiţie sportivă de reală ţinută. Resentimentele sale, îndreptăţite ca om politic, chiar simplu cetăţean, nu sunt justificate ca amfitrion al competiţiei menţionate. Poziţia României, în chestiunea războiului din Ucraina, este cunoscută, mai puţin conoscut fiind răspunsul Kievului, de pildă, pe „rătăcirea” dronelor. Prin declaraţia sa, uşor belicoasă, Emil Boc n-a probat vitejie sau deplin ataşament la valorile europene ş.a.m.d., ci cu totul altceva. De natură provocatoare. Generalul (r) Aurel Rogojan, ofiţer de rang înalt al principalului serviciu de informaţii al ţării, analist şi autor de cărţi de istorie şi geo-politică, care ştie ce vorbeşte, opina – într-o discuţie – că Emil Boc este „un agent provocator”, interesat în potenţarea unui conflict în vecinătatea imediată a ţării. Aici nu mai este vorba de concesii morale, de adormirea vigilenţei, de baricadarea în incomprehensiune, distribuirea de indulgenţe, ci de o rătăcire comportamentală. De neintegrarea într-un scenariu sobru, civilizat, într-un raport cu o realitate dramatică. Mai este ceva: Emil Boc, clujean get-beget, din câte ştim, cu studii la Universitatea „Babeş Bolyai”, absovent al Facultiţii de Istorie şi Filozofie şi apoi al Facultăţii de Drept, lasă impresia că nu cunoaşte… istoria marelui municipiu, pe care îl administrează. Cu perioadele ei de real dramatism. Cartea lui Romulus Zaharia „Ademenirea” (ed. Dacia, 1983) topită la puţină vreme după apariţie, l-ar putea lămuri. Greva „şepcilor roşii”, conduse de părintele Arcadie (Bartolomeu Anania) avea simbolistica ei, într-o perioadă în care tensiunile revizioniste maghiare erau reaprinse. Emil Boc a fost prim-ministrul acestei ţări timp de 4 ani, şi primar al Clujului de câteva mandate. Prin gesticulaţia sa nu face un mare bine ţării.
Echipa Rusiei de gimnastică ritmică s-a retras din etapa Cupei Mondiale de la Cluj-Napoca, acuzând organizatorii de încălcarea regulamentului, după anunţul primarului Emil Boc a anunțat că imnul și drapelul Rusiei nu vor fi folosite în cadrul competiției. Federația Rusă susține că a informat organismele sportive internaționale în legătură cu acest incident.
.
