O strategie culturală apreciată… de alţii!

Premiată cu medalia de excelenţă pentru Festivalul Internaţional „Shakespeare”, într-o companie selectă (Monaco şi Marbella) Craiova, deja intrată în atenţia prestigioasei reviste Forbes International, atrage atenţia la o manieră aparte. În sensul că „se întâmplă ceva” deosebit, mai exact Craiova posedă o strategie culturală ispititoare, de luat în seamă şi nu „vânează” etichetări de bon-ton. Aici nu comentăm palavrele cotidiene ale unei consiliere local-municipale, care îşi face uneori indecent numărul, pe reţelele de socializare, cultivând resentimentul ca mod de viaţă, ci de o evaluare rafinată a unui eveniment cultural. Craiova are preocupări statornice în această privinţă, despre care putem spune multe lucruri bune. Istoria Festivalului „Shakespeare”, care are peste 30 de ani, probează încă o dată adevărul că demersurile mari, perene, necesită entuziaşti incorijibili. Emil Boroghină, fost director al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” este iniţiatorul, apoi actualul director artistic Vlad Drăgulescu, de o reală amplitudine intelectuală, au făcut din Craiova un „forum shakespearian”, cel mai mare, întins pe vreo 10 zile ca durată, cum a fost ediţia din acest an. Despre care s-a vorbit. O suită de evenimente, împărţite în mai multe secţiuni, au conferit Craiovei o aură de elevată sărbătoare, absolut firească, la ceea ce s-a dorit a fi „cea mai ambiţioasă ediţie” a festivalului. Nu-mi arog vocaţie de critic dramatic, dar strădania depusă, în înţelegerea patrimoniului Shakespeare, a fost evidentă. La 176 de ani de existenţă, Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, prezent în inima şi conştiinţa noastră, e nu doar un vector de cultură autentică, ci şi un ambasador formidabil. Mândria specială a ediţiei s-a numit Satul Shakespeare, un complex de teatre, în marele parc natural al oraşului, unde au avut loc concerte în aer liber, spectacole şi cursuri de măiestrie. Criticii de specialitate au opinat că timp de mai multe zile Craiova a trăit sub semnul „marelui Bard”. Actorii au jucat cu precizie, farmec şi viteză, în regia unor bine cunoscuţi maeştri britanici, precum regizorul Declan Donnellan şi scenograful Nick Ormerod ş.a.m.d.. Festivalul „Shakespeare” conferă Craiovei, de ani buni, o notă de-a dreptul elevată în planul culturii, deloc în distonanţă cu o realitate resimţită. Sigur că ajungând aici punctele de vedere nu fac unanimitate. Mi se va reproşa că gâfăim după strictul necesar şi ni se oferă mari rafinamente culturale. Şi nu spun că adepţii unei asemenea teze n-au dreptate. Dar să nu alunecăm într-o ipocrizie generală, dictată de calcule conjuncturale, ci să semnalăm un fapt autentic: teatrul adevărat nu poate fi înlocuit cu nimic altceva. El înobilează viaţa noastră cotidiană. Şi de aici în colo fiecare are dreptul la propria opinie.