Vicepreşedintele liberal Siegfried Mureşan, premierul propus de coaliţia PNL-USR-UDMR, consideră că actuala criză politică nu va putea fi rezolvată, printr-o negociere „de o oră”, între partide. Domnia sa a evaluat discuţiile de până acum… la o oră, ceea ce e de-a dreptul comic. A mai cerut PSD să fie „cât mai flexibil”, pentru formarea unui nou guvern şi a dat exemplul Parlamentului European unde acordurile politice se finalizează şi după zile întregi de dezbateri. Nouă, care nu avem gândul la ceea ce se tăifăsuieşte prin Parlamentul European, ni se pare de reflectat la exemplul guvernului Belgiei, unde s-a reuşit după aproape 600 de zile, să se instaleze, după ce executivul condus de Charles Michel fusese basculat. Exemplul respectiv nu trebuie urmat, dar poate fi pomenit. La nivel discursiv Siegfried Mureşan este destul de modest, nu frapează oricum, iar în privinţa logicii este de-a dreptul de compătimit. Că se doreşte prim-ministru -curios, ştiind ce îl aşteaptă- este de înţeles, deşi momentul ales nu pare tocmai potrivit. Aflăm de la domnia sa, prin ceea ce a declarat la RFI, ceea ce de fapt ştiam: în contextul unei crize politice, cum este cea actuală, PNL nu mai poate guverna cu PSD, iar pe de altă parte exclude orice formă de colaborare cu AUR, fără alte explicaţii, absolut necesare. Chiar dacă deţine cele mai multe mandate în Parlament, opinează Siegfried Mureşan, PSD trebuie să-şi schimbe atitudinea, se înţelege, şi să voteze „în delir” oferta unui partid, care a venit pe locul trei la ultimele alegeri parlamentare, suţinut de un alt partid, care a venit pe locul 4 ş.a.m.d.. PSD nu îl va vota oricum premier pe europarlamentarul PNL, aşa că tot taifasul e inutil, între altele şi pentru faptul că este „profund anti-american, în contextul în care parteneriatul strategic cu SUA este garanţia de securitate cea mai importantă pentru România”. Parlamentarii au intrat în vacanţă. Nici o sesiune extraordinară nu este anunţată, după cum nu e desemnat deocamdată nici un prim-ministru, de preşedintele ţării. Până la sfârşitul lunii august, România ar trebui să îndeplinească mai multe jaloane din PNRR, pentru a atrage aproape 7 miliarde euro, motiv pentru care Parlamentul ar putea fi convocat în sesiune extraordinară. E o situaţie de-a dreptul neliniştitoare, ceea ce se întâmplă pe scena politică. Siegfried Mureşan a calificat drept „un atac” mesajele transmise de preşedintele României, în contextul negocierilor cu formarea guvernului. Deloc inspirată formularea. Citându-l pe Ilie Bolojan a mai spus că „social-democraţii sunt toxici” şi liberalii vor să stea departe de ei, pentru a nu se… contamina probabl. A recitat şi ceea ce a găsit de cuvinţă, aidoma unui gramofon obosit: „PSD-ul este partidul care de 35 de ani ţine România pe loc. Oricât ai încerca cu ei nu se poate, nu vor, nu ştiu altceva”. Venit din PMP, unde standardele morale erau stabilite, de doamna Elena Udrea şi de lingvista naţională Elena Băsescu, este limpede că domnul Siegfried Mureşan a vrut şi vrea să continue ceea ce începuse Traian Băsescu: o „construcţie” splendidă, dar care a fost reformată.















