Ministrul Muncii, Raluca Ţurcan, excelează în debitarea de inepţii mari şi mici, indiferent de anotimp. Invocăm „anotimpul”, fiindcă pe caniculă mai există o scuză, dar acum vremea s-a mai răcorit. Invitată într-una din serile trecute la emisiunea lui Radu Tudor, la Antena 3, Raluca Ţurcan a făcut referire, cu experitiza sa „luminoasă” la exploatarea gazelor din Marea Neagră. „Factura e generată şi de un context internaţional, dar şi de unele decizii anterioare. În 2018, guvernul PSD a blocat exploatările la Marea Neagră. Dacă nu se blocau, anul acesta am fi putut avea gaze din perimetrul naţional. A fost o decizie greşită, lipsită de responsabilitate a foştilor guvernanţi”, a clămpănit Raluca Ţurcan cu un soi de angelism lipsit de discernământ. Raluca Ţurcan se mişcă pe scena politică, aşa cum se mişcă la o petrecere privată cu pălăvrăgeală „hazoasă”. Prostia harnică, prostia ţanţoşă, prostia volubilă, încântată de sine, respingătoare şi de fapt inexplicabilă. Prostia nu e doar neînţelegere. Problema deblocării exploatării gazelor off-shore, împiedicată de legislaţia PSD, care nu a convenit americanilor, are o istorie mai veche. Şi acum atenţie. Aflat într-o vizită, cu impact major pentru politica economică şi externă a ţării, la invitaţia preşedintelui american Jimmy Carter, în 1978, care apare în fotografia de la Casa Albă, ţinându-l de umeri pe Nicolae Ceauşescu –cu siguranţă gest rar- liderul de la Bucureşti semnează o înţelegere cu administraţia americană, reprezentată de preşedintele SUA şi Standard Oil Company (viitorul Exxon Mobil de azi) privind exploatarea şi explorarea rezervelor de gaze şi petrol din Marea Neagră în procente egale (50%-50%). Liderul de la Bucureşti ar fi vrut 51%, dar fiindcă Standard Oil Company venea cu utilajele, în cadrul unei societăţi pe acţiuni, s-au acceptat finalmente procente echitabile. Când Klaus Iohannis a fost în vizită în SUA se ştia de această înţelegere şi cu toate acestea ea a fost ocultată, deşi trebuia invocată, fiindcă era o înţelegere scrisă. Despre OUG 114/2018, preşedintele însuşi spunea că soluţia de anulare nu e fezabilă, iar anumite efecte ale actului normativ deja s-au produs. Mai spunea Klaus Iohannis că politica celor de la Exxon Mobil s-a schimbat şi s-ar putea retrage din câteva proiecte de investiţii din Europa, pentru a reveni apoi asupra informaţiei, în sensul că s-ar putea să nu se retragă. Despre OUG 114/2018 Klaus Iohannis spunea că a fost o „şmecherie” pesedistă pentru a face rost de bani. Liviu Dragnea, condamnat cum bine se ştie, reiterase în nu puţine ieşiri în spaţiu public, până la saturaţie: 50% Exxon, 50% noi, fiindcă pe atunci nu intervenise cedarea drepturilor ţării noastre, în exploatarea gazelor din Marea Neagră („În ochiul ciclonului”, Constantin Boştină, 2021). Cum Ludovic Orban însuşi a declarat că va modifica OUG 114/2018, în sensul dorit de Exxon Mobil… lucrurile au intrat pe făgaşul „normal”. Chiar dacă anumite prevederi „nocive” pentru sectorul energetic, cum au spus liberalii, generate de OUG 114/2018 au fost modificate (taxa de 2% a fost înlăturată şi s-a înlocuit cu 0,1%), actul normativ în sine nu a avut altă menire decât protejarea zăcămintelor de la Marea Neagră. Acceptându-se condiţii absolut dezavantajoase, România nu se va alege cu absolut nimic din uriaşa ei bogăţie naturală. Ministrul Energiei, Virgil Popescu, şi-a dat şi el cu părerea: explorarea gazelor din Marea Neagră începe cel mai devreme în 2024-2025, dacă legea off-shore adoptată în 2018 va fi modificată în Parlament. Potrivit actului normativ, investitorii sunt obligaţi să tranzacţioneze 50% din gaze pe bursa din România, iar 25% din angajaţi să fie români. Că ministrul Muncii, Raluca Ţurcan, nu ştie despre ce vorbeşte, nu mai este o noutate, dar faptul că se complace în postura de flaşnetă stârneşte doar zâmbete de compasiune.
