Congresul PSD: În căutarea regăsirii de sine

Congresul extraordinar al PSD a fost, în cele din urmă, ceea ce trebuia să fie: un forum al partidului, în care s-au ales, democratic, de delegaţii prezenţi, preşedintele, preşedintele executiv şi secretarul general. Că nu puţini analişti se aşteptau la o „trosneală generală”, pentru deznodământul alegerilor euro-parlamentare şi referendumului pe justiţie, ceea ce nu s-a întâmplat, este o realitate. Oricum, n-au lipsit ingredientele şi avem în vedere, înainte de toate, „cazul Oprişan”, care putea fi evitat, dincolo de simpatii şi antipatii. Discursurile protagoniştilor au fost în general calme, deloc inflamate, cu excepţia celor aparţinând lui Liviu Pleşoianu şi Codrin Ştefănescu, chiar raţionale. Echipa aleasă – Viorica Dăncilă, Orlando Teodorovici şi Mihai Fifor – este, până la urmă, una echilibrată, anticipată, şi determinată, cel puţin în declaraţii. Prematură este însă orice evaluare a ei, în virtutea unor criterii care nu pot fi decât subiective. Dacă va gestiona, cu abilitate, tact şi răbdare, regăsirea de sine a partidului, revenirea lui în propria matcă, materializată în rezultate notabile în actul guvernării şi marele test politic al toamnei –alegerile prezidenţiale – atunci echipa aleasă va primii toate bilele albe posibile. Dar şi reciproca este valabilă. Nu numai în politică. Pe ansamblu, Congresul extraordinar al PSD a ieşit conform aşteptărilor. Tot mai stăpână pe sine, reîntoarsă cu o zi înainte de la Bruxelles, unde a reglat definitiv relaţiile cu PES şi a primit felicitările de rigoare, pentru reuşita preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene, Viorica Dăncilă a devenit, aşadar, prima femeie la conducerea PSD. A fost, se subînţelege, ajutată în obţinerea statutului de lider de funcţia de premier. Dar, momentul nu este unul roz. Dimpotrivă. Mai degrabă unul neliniştitor. În intervenţia sa n-a făcut rezumatul conducerii partidului de Liviu Dragnea –prăbuşit sub propria inadecvare la un context învolburat – şi a punctat, cu destul tact şi fermitate, chiar îngrijorare, ceea ce urmează. A făcut mobilizarea militanţilor, ţinând cont, fără să clameze, că nu merge orice fel de vrăjeală. Fronturi de confruntare, cu adversarii politici, sunt multe, şi se pot deschide şi altele. Nevoie mare este de o mobilizare deplină. Va trebui imediat să demareze efortul recuperării „perdanţilor” – Ecaterina Andronescu, Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu –, ultimul având un discurs contestatar izbutit, cu destule insinuări, interesant calibrate. Nu este deloc exclus ca, sâmbătă, în Sala Palatului să se fi anunţat viitorul lider al partidului. Fiindcă Liviu Pleşoianu va fi încurajat şi din interior. A probat că are destule calităţi. PSD-ul pare –momentan – într-o pierdere de curaj, de determinare, dacă nu chiar inhibat în a continua dure bătălii începute. N-are o guvernare neizbutită, are în schimb o comunicare de multe ori neinspirată. Pe piaţă trebuie să iasă acum cu un candidat, cât mai seducător, pentru alegerile prezidenţiale, unul capabil să rupă voturi şi din alt bazin decât cel tradiţional. Congresul extraordinar al PSD a fost bifat. N-a ieşit prost. Dintre politicienii Doljului, niciunul n-a candidat la funcţiile puse la bătaie. O vor face la viitorul Congres. PSD are o conducere legitimă, validată de delegaţi, aptă să se apuce de treabă. Acum poate analiza, cum se cuvine, ce s-a întâmplat la 26 mai a.c. şi, totodată, pregăti strategia alegerilor prezidenţiale. Până la urmă, Congresul extraordinar al PSD nu putea arăta altfel decât aşa cum a putut fi urmărit din transmisiunile televizate. N-a excelat prin critici vehemente, dar nici nu a pus, cum se spune, „batista pe ţambal”, fiindcă nu era cazul.