Un bubuit de minţi… grele

0
1533

Într-un top cu 10 târguri europene, recomandate ca destinaţie turistică, publicaţia de specialitate „The Travel” a inclus şi municipiul Craiova, într-o companie selectă. Faptul că după desemnarea prin vot a Târgului de Crăciun, de la Craiova, ca fiind al 6-lea, într-o ierarhie insolită, a venit o nouă bună plasare a Craiovei, de data aceasta pentru Târgul de Paşte (cu iepuraşi, ponei, produse tradiţionale, spaţii interactive de joacă pentru copii ş.a.m.d.) pe site-ul European Best Destinations, partener al Comisiei Europene, a făcut-o pe primăriţa Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, să se bucure firesc, dar destul de cumpătat, menţionând pe contul său de socializare că municipiul pe care îl administrează se află înaintea unor oraşe europene cu tradiţie, precum Roma, Paris, Viena, Praga sau Londra. Opinia primăriţei n-a făcut unanimitate, multora părând antipatică, în chei mai mult sau mai puţin de kitsch, de acreală “competentă”. Deşi atenţie: n-a comparat Craiova cu oraşele enunţate, ci a făcut doar o remarcă specială, legată de validarea târgurilor. Şi atât. În temeiul acestei bonificări, un an de zile tot ce înseamnă, pe raza municipiului Craiova, HoReCa, va pute folosi logo-ul “Best European Destination”. Ce era să facă primarul unui mare municipiu, care ţine sau mai exact pledează pentru valorificarea valenţelor turistice ale urbei, într-o notabilă dinamică? Să anunţe că ţine post… de supărare?. „Fotografiile noastre au plăcut mai mult”, a argumentat primăriţa. „Muzeele, operele lui Brâncuşi, parcurile, clădirile monument sunt apreciate şi recomandate pentru a fi văzute. Şi nu, nici aici nu e vorba de publicitate plătită! Vizitaţi obiectivele respective şi vă veţi convinge că merită efortul!”. Criteriile de departajarea ale site-ului European Best Destinations au poate duioşia lor inebranlabilă. Dar ce să vezi? Un bubuit de minţi grele. Cruciada indignaţilor –tribul postacilor marxişti de dreapta- s-a pornit într-un romantism al disperării. Spiritele luminate au decis să facă muci Craiova. Creatori ai pamfletului de pubelă au pompat mojicii, insulte, grobianisme, într-un cult al atacului la persoană. Dar… merge. Spălarea pe mâini şi pe creier rămâne de actualitate. Asta pe reţelele de socializare. În media scrisă am văzut comentariul răutăcios, cam otova, al unei jurnaliste opărită din nimic. „Nu prezenţa Craiovei în topuri este adevărata problemă, ci ridicolul de a crede, propriu-zis, că oraşul Craiova se află pe aceeaşi treaptă cu Viena sau Paris”. Nu mai lăbărţez citatul, deşi cugetarea e totuşi mai cu ştaif. Nimeni nu se hazardează în asemenea comparaţii aiuritoare. Fiecare din metropolele enunţate având istoria, distincţia, identitatea, cultura, civilizaţia proprie, mai exact luminile şi umbrele lor. Că le place sau displace detractorilor –lesne enervabili- şi Craiova arată bine la destule paliere ale ei, în ceea ce am putea numi „noua civilizaţie a urbei”, osmotic legată de cea recentă. Inclusiv în privinţa racordării depline la spiritul european. Avioanele se aşează deja pe un alt tip de asfalt, la aeroportul din Craiova, peisajul nu mai păstrează nimic din dulceaţa arhaică. Modernitatea e prezentă la tot pasul. Spaţiile verzi agrementează, din abundenţă, oraşul, curăţenia este covârşitoare sau nu poate fi neobservabilă. Hotarul între comunitatea complice a localnicilor şi aceea până nu demult stingheră a vizitatorilor a devenit invizibilă. Şi am putea continua. Lumea Craiovei nu va putea arăta niciodată ca lumea suedeză. Nici Marsillia (că tot o simpatizează Emmanuel Macron, e adevărat pentru echipa de fotbal) nu arată ca o rezervaţie nordică. Suntem, din păcate sau din fericire, de la o vreme mai puţin specifici. Am recuperat multe din liniile mari ale metabolismului european. Cât e de bine, n-am habar, fiindcă faima proastă a nostalgiei vine din politizarea ei. Când marele poet naţional plecat din Bulzeştiul Doljului scria că „văzută din car, Craiova e cel mai frumos oraş din lume” (vol. „La Lilieci”), nimeni nu-l suspecta nici de frivolitate, nici de melodramatism, ci doar de o iubire necondiţionată şi o înţelegere a spiritului locului. Caut un cuvânt potrivit pentru detractorii ieftini ai primarului Craiovei şi nu-i găsesc decât… stupizi. Şi fiindcă „nu ştiu alţii cum sunt”, nu mai continui, dar Craiova –Cetatea Banilor de altă dată-, e a noastră a craiovenilor adevăraţi, puţini sau mulţi câţi am mai rămas şi iubirea faţă de ea circulă necurmat prin vene. Bine cel puţin că gândirea leneşă şi agresivă n-a produs şi referiri la globalizare şi bune practici. Recomandarea Craiovei ca destinaţie turistică, de către un site specializat, cu cel mai mare număr de vizitatori (peste 6 milioane) e o validare a bunului gust, de luat în seamă. Îmbucurătoare. Care atrage aşezarea Craiovei pe o hartă turistică a Europei. “La Craiova m-am născut a doua oară”, spunea Constantin Brâncuşi (1876- 1957) recunoscător faptului că aici şi-a descoperit vocaţia, a creat primele lucrări, a expus pentru prima oară şi tot pentru prima oară presa de aici i-a menţionat numele. Datorită burselor primite de la Consiliul Judeţean Dolj şi Epitropia Bisericii “Madona Dudu” a putut să-şi facă studiile. Părintele sculpturii moderne şi cel mai mare sculptor al secolului al XX-lea a locuit şi a lucrat la birtul fraţilor Spirtaru în Piaţa Gării şi apoi în 1893 la “Magazinul de mărfuri coloniale” al lui Ion Zamfirescu (clădirea aflată până în 1978 pe strada Madona Dudu nr. 19. Şi-a mai schimbat domiciliul în câteva rânduri (Craiova -Amintirile oraşului- Paul Rezeanu, 2006). Nu ţin să complic lucrurile, dar e o ireverenţă să blamezi o asemenea întâmplare, prin comentarii, ce atestă depresii adânci, imune la tratamentul convenţional. Unii chiar doresc, fără să ştie ce fac, ca identitatea urbei să rămână nesigură şi neclară, şi sunt de-ai noştri…