Un gest inteligent al premierului

Chiar dacă sunt rare ocaziile, de la o vreme, când premierul Victor Ponta poate fi lăudat, când o asemenea ocazie se iveşte merită reacţionat fără echivoc şi cu bună credinţă. Prezenţa sa la Ambasada Chinei, cu ocazia celei de a 63 – a aniversări de la proclamarea Republicii Chineze, poate fi considerată o mişcare inteligentă, după destule gesturi nătânge, de dragul strictei corectitudini, ale predecesorilor săi, cu referire la Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu. Victor Ponta a ştiut să se poarte normal şi consecvent cu anterioare declaraţii, dând practic un semnal printr-o alocuţiune rotundă şi clară în limba engleză, care n-a lăsat-o indiferentă pe Excelenţa Sa, doamna ambasador Huo Yuzhen. Pentru cine mai are cât de cât cunoştinţe de istorie recentă, dintotdeauna Bucureştiul a fost pentru Beijing un partener serios, privilegiat, în plan politic şi comercial, cu precădere, dovada că relaţiile dintre cele două ţări măsoară tot 63 de ani. Nici o altă ţară europeană, indiferent de sistemul ei politic, nu a avut înainte de 1990, pentru Beijing, statutul României. Fiindcă liderii comunişti chinezi, în impecabila lor structură mentală, în tradiţia marilor şcoli chinezeşti, unii cu studii superioare desăvârşite la Bucureşti, n-au putut uita demersurile inteligente ale diplomaţiei româneşti din 1969, la ONU, când România era singura ţară socialistă care media în favoarea Chinei, pentru repunerea acesteia în drepturi depline, dar nici demersurile inteligente din 1970, după vizita preşedintelui american Richard Nixon în ţara noastră, în stabilirea relaţiilor sino-americane, din dorinţa reducerii primejdiei unui conflict militar internaţional. E adevărat că Henry Kissinger deschisese un canal cu China prin Pakistan, dar Richard Nixon a lămurit cu claritate lucrurile: „România a deschis uşi care ar fi  rămas totdeauna închise.” În 1971 Nixon vizita China. În august 1968, după invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, mai puţin cele ale României, Beijingul a avertizat la modul cel mai clar cu putinţă Moscova „să nu se joace cu focul”.  Lucrurile sunt corect lămurite de fostul diplomat român Mircea Mariţa, alături de istoricul Dinu C. Giurescu, în cartea lor „Zid de pace, turnuri de frăţie” (Editura Compania, 2011) şi de istoricul american Lerry L. Watts în lucrarea sa „Fereşte-mă Doamne de prieteni” (Editura RAO, 2011). Pentru mulţi lideri chinezi, unii încă în posturi de decizie, Bucureştiul a devenit de la o vreme o enigmă, neputând înţelege răceala nefirească, e adevărat conjuncturală, contraproductivă în plan economic. Ce înseamnă China la ora actuală, presupune o discuţie realmente amplă. O superputere economică, de netăgăduit, căreria doar adversarii săi ideologici îi mai reproşează, „uneori”, linia de conduită. Statutul său de superputere este confirmat în fiecare clipă prin influenţa extraordinară pe care economia sa o exercită asupra întregii lumi.  „Pot să vă spun Excelenţa Voastră, doamnă ambasador – a accentuat premierul Victor Ponta – că singura vizită deja stabilită în agenda mea din 2013 este cea de la Beijing, în vederea materializării unor proiecte concrete şi poate pentru a impulsiona unele care au fost amânate prea mult timp. Cred că relaţia economică putea şi trebuie să fe mult îmbunătăţită şi ştiu că 2013 poate fi un an important pentru a fructifica aceste oportunităţi”. China are rezerve valutare de peste 2.000 de miliarde dolari, se vorbeşte chiar de 4.000 de miliarde, şi a început din 2009 să sprijine tot mai mult companiile de stat care caută oportunităţi de achiziţie active şi de materii prime în Africa, Orientul Mijlociu şi America de Sud. Beijingul cheltuieşte lunar circa 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea energiilor nepoluante, iar în următorii ani va deveni cel mai mare producător de energie solară şi eoliană. China se arată interesată în dezvoltarea regiuni Dunării, poate oferi 100 miliarde de dolari pentru demararea unor proiecte, dar poate mări această sumă, după cum a precizat ambasadorul Huo Yuzhen. Care a mai reconfirmat interesul părţii chineze pentru aprofundarea relaţiei cu România, inclusiv în cadrul unor forme de cooperare regionale cum ar fi Forumul Economic China – Europa Centrală şi de Vest. Chiar dacă, momentan, Beijingul este iritat de refuzul Japoniei de revizuire a deciziei privind naţionalizarea insulelor Senkaku/Diaoyu, revendicate de ambii giganţi asiatici, contenciosul în discuţie nu putea impune rezerva premierului de a participa la un marcant eveniment al ambasadei Chinei. Repetăm, o ţară pentru care am fost, la un moment dat, prieteni de nădejde. Bilă albă pentru Victor Ponta.