La 100 de zile orice bilanţ de guvernare nu poate fi decât străveziu, adică în el se pot sau nu identifica anumite timide aşteptări sau promisiuni. Nu face excepţie nici bilanţul Guvernului Victor Ponta. Instalat în circumstanţe speciale, adică în urma unei moţiuni de cenzură care, neaşteptat, a trecut, confruntat cu circumstanţe speciale, adică o criză politică prelungită, precar gestionată, din care nu se ştie cum se va ieşi, Guvernul Victor Ponta a avut de suferit. Mult. La toate acestea s-a mai adăugat şi o secetă devastatoare, ce a afectat un sector de activitate cu o pondere de peste 6,5% din PIB şi care anul trecut a contat covârşitor în indicatorii macroeconomici. Instalată în luna iulie, aproape neprevăzut, seceta de care vorbeam a fost mai mult contemplată, ministrul de resort, Daniel Constantin, părând nu rareori depăşit de amplitudinea problemelor. Cu toate acestea, anumite semnale pozitive, resimţite de categoriile sociale defavorizate, nu pot fi trecute cu vederea. S-a plecat, însă, cu stângul, cum se spune, şi, instalat într-un format pripit, deloc convingător, Guvernul Victor Ponta a trebuit să procedeze mai repede decât se aştepta la adevărate reeşapări, autentică apă vie pentru principalul adversar politic, PDL, dar şi pentru Traian Băsescu. Încât, a spune că în locul hoţilor au venit proştii nu e deloc o exagerare. Toate acestea sunt roadele amărui ale anilor de opoziţie militantă, dar nelucrătoare. Ani irosiţi în gesticulaţie şi monomanie contestatoare, fără preocuparea de a agonisi ceva dincolo de strigăt.. Fiindcă ne putem întreba, e drept, într-un moment nepotrivit, de reală criză constituţională, dacă după lupta împotriva clientelismului politic a fost înţelept să-ţi alegi colaboratori după criterii care n-au neapărat de a face cu profesionalismul riguros şi sunt inapţi să garanteze profesionalismul guvernării şi prin asta prestigiul USL. „Ziarul Financiar” din 16 august a.c., extrem de atent la mediul de afaceri şi influenţa perturbărilor de tot felul asupra acestuia, sintetizează astfel bilanţul celor 100 de zile: 17 şedinţe de guvern; 16 ordonanţe de urgenţă, din care 7 pentru economie; 17 proiecte de lege; 399 de HG; 19 participări la emisiunile televizate; 8 deplasări în străinătate; 5 întrevederi cu oficiali străini veniţi în România; 2 întâlniri cu oameni de afaceri de la camerele de comerţ; 2 participări la inaugurări de tronsoane de autostradă; 500 de numiri în administraţie, plus 8% la salariile bugetarilor; absorbţie neconcludentă, în continuare, în ceea ce priveşte fondurile europene. În acest timp, cursul a ajuns la un maxim istoric săptămâna trecută, 4,65 lei/euro. Datoria publică a atins încă din luna mai „liziera luminii roşii”, adică 54 miliarde euro (39,1% din PIB). În această situaţie, singurul ministru serios, de calibru, stăpân pe ceea ce spune, dar şi pe ceea ce întreprinde, s-a dovedit ministrul Finanţelor, Florin Georgescu. Fireşte, se poate vorbi de suficienţă, confuzie tactică, inconsecvenţe de tot felul, dar, în acelaşi timp, nu poate fi omisă cota de încredere a populaţiei în actualul guvern, care după soluţionarea, într-un fel sau altul, a deznodământului referendumului, este aşteptat să tureze altfel. Mai ales că peste puţină vreme sunt programate alegerile parlamentare.
